Munții Carpați din România

Munții Carpați din România se leagă cu șiruri de munți din țările vecine, aceștia făcând parte din marele sistem muntos central al Europei, fiind o componentă a sistemului montan alpin. Se întind pe suprafața a șapte state: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia. Munții Carpați din România sunt de înaltime medie, rar depășind 2500 m (în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului). Cea mai mare înălțime a carpaților Românești o are vârful Moldoveanu (2544 m), cu 111 m mai mic decât cel mai înalt vârf al întregului lanț carpatic, Gerlachovka din Masivul Tatra (2655 m) din Slovacia.

Munții Carpați din România, în cea mai mare parte a lor, s-au format cu milioane de ani în urmă prin încrețirea și ridicarea stratelor Pământului. Unii munți s-au format prin izbucnirea unor vulcani. În adâncurile Pământului, din cauza apăsării și căldurii foarte mari, rocile sunt topite, formând o materie vâscoasă și foarte fierbinte. Prin izbucnirea vulcanilor, această materie a ieșit la suprafață, unde s-a răcit și s-a întărit formând roci vulcanice și chiar munți vulcanici. În alte țări se pot vedea și astăzi vulcani în activitate, pe când în România și-au încetat demult activitatea.

Munții Carpați, sunt alcătuiți din roci felurite, pe care apele și vânturile le rod necontenit.

După felul cum sunt așezate șirurile muntoase din România, Munții Carpați se împart în trei ramuri muntoase, și anume:

– Carpații Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord al țării, către sud, până la valea râului Prahova.

– Carpații Meridionali (de Miazăzi), de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiș și Cerna.

– Carpații Occidentali (Apuseni) închid arcul muntos în partea de vest a țării, începând de la Dunăre, către nord, până la valea râului Bărcau.