Carpații Occidentali

Așezare și întindere:

Carpații Occidentali se întind în parta de vest a României, de la Dunăre, spre nord, până la valea râului Barcău.

Principalele grupe de munți din Carpații Occidentali:

Carpații Occidentali nu se înșiruie ca un lanț neîntrerupt de munți. Apele și văile foarte largi îi despart în grupe de munți.

Munții Occidentali se împart în trei grupe, care de la sud spre nord sunt: Munții Banatului, Munții Poiana Ruscă și Munții Apuseni.

Munții Banatului

Munții Banatului, cuprinși între Dunăre și Timiș, sunt puțin înalți. Culoarul Timiș-Cerna îi desparte de Carpații Meridionali. Culmile lor descresc ca niște trepte spre vest. Treapta înaltă o formează Munții Semenicului (1446 m) și Munții Almăjului, iar cea joasă, munții Aninei, Dognecei și Locvei. Satele și, o dată cu ele, ogoarele și livezile, urcă spre culmi, pe locurile unde pădurea a fost tăiată.

Subsolul acestor munți posedă unele bogății, de exemplu: minereu de fier, mangan, minereuri de metale neferoase, cărbuni, roci de construcție etc.

În Munții Banatului, între culmile Semenicului și ale Almăjului, se află Depresiunea Almăjului (Bozovici), unde se cultivă mulți pomi fructiferi. Creșterea vitelor este, de asemenea, o ocupație însemnată a locuitorilor de aici. În partea de nord a Munților Banatului se află depresiunea Caraș-Ezeriș, în care se găsește orașul Reșița, important centru al industriei metalurgice, iar spre est culoarul Timiș-Cerna. El are forma unui șanț alungit, îndreptat de la nord spre sud. Din capătul său de nord se desprinde, spre est, culoarul Bistrei, între munții Țarcului și Poiana Ruscă.

Prin aceste culoare treceau încă din antichitate drumuri intens circulate. Astăzi, ele sunt străbătute de șosele moderne și căi ferate, care asigură legătura între sudul țării și părțile Banatului și Hațegului.

În părțile de mijloc ale culoarului Timiș-Cerna, tocmai pe cumpăna apelor care despart Valea Timișului de cea a Mehadiei, se găsește trecătoarea Poarta Orientală (Domașnea), iar pe culoarul Bistrei este trecătoarea Poarta de Fier a Transilvaniei, situată pe cumpăna apelor care desparte râul Bistra (afluent al Timișului) și Râul Mare (afluent al Siretului).

Între Munții Banatului și munții din Serbia, Dunărea a ferestruit, de la Baziaș și până la Vârciorova, cel mai lung defileu din Europa.

În urma construirii nodului hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier I, a luat naștere, în această regiune, un mare lac de acumulare.

Munții Poiana Ruscă

Munții Poiana Ruscă se desfășoară între Valea Mureșului la nord și Valea Bistrei la sud. Culmile acestora sunt joase, iar vârfurile teșite, despărțite de văi. Satele sunt așezate pe coastele munților și pe culmile însorite. Locuitorii se ocupă cu creșterea vitelor și munca în pădure. Mulți dintre ei sunt mineri sau lucrează în uzine și fabrici.

Munții Poiana Ruscă cuprind în subsolul lor cele mai importante zăcăminte de minereu de fier și marmură din țara noastră.

Munții Apuseni

Munții Apuseni se întind de la Valea Mureșului în sud până la Valea Barcăului în nord. Deși de pe margini par de multe ori abrupți, pe culmi, Munții Apuseni prezintă suprafețe netede, pe care poți merge aproape ca la șes.

Culmea principală a Munților Apuseni, numită Munții Bihorului, se desfășoară pe direcția nord-sud, atingând înălțimea de peste 1800 m (vârful Bihor, 1849 m). Din acest motiv se desprind, întocmai ca nervurile unei frunze, numeroase culmi, atât spre nord cât și spre est.

Către nord se găsesc culmile Vlădeasa și Gilău, iar spre est, între Someșul Mic și Arieș, se află Muntele Mare, care este alcătuit, ca și Munții Bihorului, din roci vulcanice vechi, având forme rotunjite și atingând peste 1800 m înălțime.

Ținutul străbătut de Arieș și de afluenții săi este cunoscut sub numele de „Țara Moților”.

Între Arieș și Mureș se înalță Munții Trascăului, cu forme semețe, cu chei, peșteri și cu cursuri de apă subpământene, ca urmare a alcătuirii lor, în bună parte, din roci calcaroase. În continuare se găsesc Munții Metaliferi, constituiți mai ales din roci vulcanice și sedimentare, în care se găsesc cele mai importante mine de aur din România.

Către vest se desprind, între Crișuri, alte culmi mai scunde, cum sunt: Munții Zarandului, Munții Codru-Moma și Munții Pădurea Craiului. Numele de „pădure” sau de „codru” dat acestor culmi arată bogăția pădurilor care-i îmbracă. Pe lângă păduri, mai sunt întinse pășuni de fânețe, iar spre poale, livezi de pomi fructiferi.

La nord de Crișul Repede se întind alte două culmi care coboară sub 1000 m, așezate în unghi, una spre nord-vest – Muntele Șes (Plopiș) – și alta spre nord-est – Munții Meseșului.

În Munții Apuseni, se află Depresiunea Zarandului, străbătut de Crișul Alb, Depresiunea Beiușului, prin care curge Crișul Negru, și Depresiunea Vad-Borod, situată pe Valea Crișului Repede, bine populate, cuprinzând sate și orașe, având o agricultură înfloritoare și o industrie în plină dezvoltare.

Trecătorile din Munții Apuseni urmăresc cursul văilor sau traversează, prin locuri mai joase,, culmile. Drumurile care le străbat leagă între ele așezările de pe văi sau din depresiuni.

Câteva căi ferate pătrund adânc în interiorul munților pe Văile Arieșului, Ampoiului, Crișul Alb și Crișul Negru. Alte căi ferate, cu legături internaționale, îi străbat de la nord, pe Valea Crișului Repede, prin trecătoarea Ciucea, spre Oradea, iar prin defileul Mureșului – spre Arad.

Varietatea structurii geologice, ca și frumusețea văilor fac din Munții Apuseni un ținut foarte pitoresc, unde se întâlnesc numeroase peșteri, chei și alte curiozități ale naturii. Amintim, între acestea, coloanele de bazalt din Munții Metaliferi, care au înfățișarea unor turnuri de cetate ruinată, apoi, izbucurile, cu un fel de izvoare care răbufnesc din cotloanele tainice ale munților calcaroși. Sunt deosebit de frumoase peștera Meziad din Munții Pădurea Craiului, Cheile Turzii din Munții Trascăului, „Cetățile Ponorului”, în partea centrală a Munților Bihorului, formate dintr-un șirag de peșteri, ca niște galerii strâmte sau săli uriașe, cu stalactite și stalagmite, săpate în apele subpământene, ca și vestita peșteră de la Scărișoara, care adăpostește de milenii un ghețar subpământean. Frumusețile acestei peșteri atrag nenumărați turiști din țară și de peste hotare.

Alcătuirea și înfățișarea Carpaților Occidentali:

Carpații Occidentali sunt formați din roci diferite. Unele sunt foarte tari și vechi, iar altele mai puțin tari. Aici este mult mai răspândită piatra de var (calcar) pe care apele o macină cu ușurință.

Bogățiile:

Carpații Occidentali au multe și variate bogății ale subsolului dintre care amintim: cărbuni, minereu de fier, mangan, aur, bauxilă (din care se extrage aluminiul) și altele.

Frumusețile și bogățiile Munților Apuseni se datoresc și rocilor din care sunt formați. În locurile unde este multă piatră de var, muntele a fost ros de ape, care au săpat văi înguste și adânci de o deosebită frumusețe. Astfel sunt Cheile Turzii, mult vizitate de excursioniști. Tot în acești munți, în mijlocul unor codri întunecoși de brad, se găsește Peștera Scărișoara, una dintre cele mai frumoase din România. În ea se adăpostește de zeci de mii de ani un ghețar (un mare bloc de gheață), pe care razele soarelui nu l-a putut lumina niciodată. Farmecul acestei peșteri este dat și de numeroase coloane de gheață, care sclipesc în întunericul peșterii atunci când sunt luminate de lămpile excursioniștilor.

Sursa: Geografia Romaniei clasa a IV-lea 1986, Mihai Iancu, Vasile Motrescu, Victoria Florescu – Carpații Occidentali