Mișcarea de revoluție a Pământului

Mișcarea de revoluție a Pământului sau de translație se face în jurul Soarelui în timp de un an (de la vest la est).

Oamenii au bănuit existența mișcării de revoluție observând că Soarele nu răsare și nici nu apune în fiecare zi în același punct. La amiază, Soarele se află pe cer aproape deasupra capului, dar iarna se ridiă prea puțin deasupra orizontului. Trebuie să treacă exact un an ca Soarele să răsară, să apună sau să se afle la amiază în aceleași puncte.

Timpul exact parcurs de Pământ în mișcarea de revoluție este de 365 de zile și aproape 6 ore. Din cauza acestor 6 ore, din 4 în 4 ani i se adaugă lunii februarie o zi. Atunci anul are 366 de zile și se numește an bisect.

Pământul face mișcarea lui în jurul Soarelui pe un drum de formă ovală, denumit orbită sau elipsă. Viteza Pământului pe orbită, în cursul mișcării de revoluție, este de 30 km pe secundă.

Mișcarea de revoluție a Pământului are următoarele urmări:

• formarea anotimpurilor;
• durata inegală a zilelor și a nopților în cursul anului;
• varietatea temperaturii pe glob.

Formarea anotimpurilor. Dacă axa Pământului ar fi perpendiculară pe planul orbitei, zilele ar fi egale cu nopțile pretutindeni și în tot timpul anului, iar – în același punct – ar fi cam aceeași temperatură.

În realitate, axa polilor este înclinată pe planul orbitei Pământului, cu 66°30′, așa cum se vede în imaginea de mai jos. Din această cauză, Pământul își arată Soarelui când un pol, când pe celălalt. Cele două emisfere (de nord și de sud) sunt pe rând întoarse către Soare câte o jumătate de an, primind în această vreme o cantitate de căldură mai mare. Deci, răspândirea luminii și a căldurii variază periodic în cele două emisfere, fapt care duce la formarea anotimpurilor.

Astfel, la 21 martie razele Soarelui cad perpendicular pe ecuator și acum ambele emisfere ale Pământului primesc la fel lumină și căldură. Ziua este egală cu noaptea pe toată suprafața Pământului. În această zi este echinocțiu de primăvară (cand la noi, începe primăvara, iar în emisfera sudică începe toamna).

De la 21 martie până la 22 iunie Soarele luminează mai mult emisfera nordică. La 22 iunie el își trimite razele perpendicular pe Tropicul Racului. Acum în emisfera boreală este solstițiul de vară, cu ziua cea mai lungă. Pe emisfera sudică începe iarna, cu noaptea cea mai lungă.

De la 22 iunie până la 23 septembrie Soarele luminează din ce în ce mai puțin emisfera boreală, ajungând la această ultimă dată să-și trimită razele perpendiculare pe ecuator. Zilele sunt iar egale cu nopțile pe tot Pământul; este echinocţiul de toamnă. Acum pe emisfera sudică începe primăvara.

De la 23 septembrie până la 22 decembrie Soarele luminează mai mult emisfera australă. La această ultimă dată Soarele își trimite razele perpendicular pe Tropicul Capricornului. Acum este vară în emisfera australă și iarnă în emisfera boreală. La 22 decembrie este ziua cea mai scurtă în emisfera boreală; este solstițiul de iarnă. La această dată în emisfera australă este ziua cea mai lungă.

De la 22 decembrie înclinația razelor solare în emisfera sudică devine din ce în ce mai mică când, la 21 martie, razele vin din nou perpendicular pe ecuator. Apoi enotimpurile se repetă cu aceeași regularitate.

Pe cele două emisfere anotimpurile apar invers. De aceea vorbim de vară boreală și vară australă, ori de iarnă boreală și de iarnă australă.

Durata inegală a zilelor și a nopților în cursul anului. Când Pământul își expune spre Soare mai mult emisfera boreală (21 martie – 23 septembrie), zilele sunt aici mai lungi (din ce în ce mai lungi de la ecuator până la Polul Nord), iar în emisfera australă sunt mai scurte (din ce în ce mai scurte de la ecuator până la Polul Sud). Când Pământul își îndreaptă spre Soare mai mult emisfera australă (23 septembrie – 21 martie), zilele sunt aici mai lungi și în emisfera boreală mai scurte.

Varietatea temperaturii pe glob depinde de înclinația sub care cad razele solare. Între cele două tropice, razele solare cad perpendicular sau aproape perpendicular (orice punct dintre tropice primește razele solare perpendicular de două ori pe an: o dată când Soarele luminează mai mult emisfera boreală și a doua oară când luminează mai mult emisfera australă. Înspre poli razele Soarelui cad din ce în ce mai înclinat. Ele fac un drum lung și răspândesc căldura pe o suprafață mai mare a solului.

Zonele de caldură

Datorită faptului că mișcarea de revoluție  a Pământului se realizează în jurul axei sale înclinate anotimpurile, zilele și nopțile sunt inegale, iar temperatura scade de la ecuator spre cei doi poli.

Cele două tropice și cele două cercuri polare împart suprafața Pământului în cinci zone de căldură.

Între cele două tropice se găsește zona cea mai luminată și cea mai încălzită de Soare. Temperatura este aici foarte puțin schimbătoare într-un an de zile: este zonă caldă, cu o vară permanentă.

De o parte și de alta a zonei calde, între tropice și cercurile polare, sunt două zone temperate (una în emisfera boreală și alta în emisfera australă) cu patru anotimpuri și cu temperaturi anuale moderate (vezi imaginea de mai jos).

În cele două zone polare, cuprinse între cercurile polare și poli, sunt două zone reci (de nord și sud), care au temperatura cea mai scăzută. Aici sunt zilele cele mai lungi de pe glob în timpul verii și nopțile cele mai lungi în timpul iernii. La fiecare pol anul are 6 luni ziua și 6 luni noaptea.

Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică – Mișcarea de revoluție a Pământului