Circuitul apei în natură

Circuitul apei în natură este circuitul pe care-l parcurge apa pe glob, în urma unor evaporări și condensări succesive, trecând prin diferite stări (lichidă, gazoasă, solidă) și luând forme variate (vapori, apă de suprafață, apă subterană, apă oceanică).

Apa trece sub formă de vapori, din rezervorul oceanului în atmosferă. Atmosfera transportă vaporii de apă deasupra pământului, unde aceasta poate transforma vaporii în nori și aceștia cad sub formă de precipitații. Râurile și izvoarele subterane transportă apa înapoi în ocean, și astfel se va repeta până la nesfârșit ciclul circuitului apei.

O baltă de apă pe care o vedeți că se evaporă azi poate să se transforme mâine în aversă pe aceeași suprafață. Apă mării evaporată și purtată de vânturi cu două săptămâni în urmă, se poate transforma în zăpadă, care să cadă azi în Bucegi. Circuitul apei în natură este asemănător unor serii de subcircuite sau unor schimburi separate de umezeală între pământ, mare și aer.

Deoarece oceanele sunt foarte mari, această succesiune este un subcircuit în cadrul circuitului apei. Unele precipitații atmosferice nu ajung pe suprafața pământului. Unele picături de ploaie se transformă din nou în vapori în drumul lor spre pământ și rămân în atmosferă. Acesta este un alt subcircuit din cadrul circuitului apei în natură.

Din apa căzută pe uscat sub formă de precipitații, o parte se infiltrează în pământ, iar alta se scurge pe văile râurilor, ajungând tot în mări și oceane de unde a plecat.

Se vede așadar că apa circulă în natură neîntrerupt, din mări, oceane și de pe uscat (lacuri, râuri etc.) în atmosferă, ca să revină iarăși în mări, oceane și pe uscat.

Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică – Circuitul apei în natură