Eroziunea glaciară. Acțiunea apei în stare solidă asupra scoarței terestre
Eroziunea glaciară are loc la inălțimi mari unde se formează ghețarii datorită temperaturilor scăzute. Ghețarul are de obicei două părți: corpul ghețarului și limba ghețarului.
Ghețarul de circ. Ghețarul de circ este format într-o depresiune în formă de căldare (circ) cuibărită pe versanții înalți ai muntelui. Aici se adună zăpada și are loc procesul de transformare a ei în gheață. Treptat, căldarea se lărgește, fundul devine concav, pereții abrupți și prăpăstioși, căpătând forma unui amfiteatru. Diametrul unui circ glaciar poate avea de la câteva sute la câteva mii de metrii. Acești ghețari de circ se numesc și ghețari suspendați. Ei sunt numeroși în Munții Pirinei.
Ghețarii de vale. Uneori, gheața din circul glaciar se scurge pe văi și dă naștere la ghețari de vale. Aceștia au importanță mare în modelarea scoarței terestre. Ghețarul de vale are un bazin de alimentare (circul, unde se formează și se acumulează gheața) și limba ghețarului (care alunecă pe panta văii). Ghețarul de vale se află în Munții Alpi, Himalaya, Caucaz etc.
Cum se manifestă eroziunea glaciară
Eroziunea glaciară se manifestă prin alunecările ghețarilor la vale. În timpul alunecării, limba de gheață crapă în lung și în lat. Ghețarul înainteazădestul de încet, însă cu o viteză ceva mai mare la mijloc și mai lent pe margini, din cauza rezistenței pereților văii. El roade în mod deosebit față de râu, și anume roade mai puternic când panta este mică și mai puțin când panta este mare, deoarece ghețarul alunecă acum mai repede și nu are timp prea mult pentru eroziune.
Când fundul văii pe care alunecă ghețarul nu este neted, ci are neregularități, ghețarul se mișcă peste ele ca o rindea șlefuindu-le și lustruindu-le. Colțurile stâncoase devin și ele rotunjite, asemănându-se cu spinările unei turme de oi. Șlefuirea rocilor și rotunjirea lor se observă bine după topirea ghețarului.
Morenele. Materialele erodate de eroziunea glaciară, transportate și depuse, se numesc morene. Există morene de suprafață și morene de adâncime.
Morenele de suprafață sunt, la rândul lor, laterale, mediane și frontale.
Morenele laterale se găsesc la marginile limbii ghețarului. Ele iau naștere din sfărâmarea pereților văii datorită înaintării limbii ghețarului.
Morenele mediane se găsesc la mijlocul limbii ghețarului. Ele iau naștere din unirea morenelor laterale ale ghețarilor afluenți.
Morenele frontale se găsesc în fruntea ghețarului. Când limba ghețarului se retrage, morenele frontale rămân ca niște coline. Ele formează stăvilare, în spatele cărora se adună apele, creându-se astfel lacuri glaciare, cum sunt cele de la poalele Munților Alpi (Geneva, Maggiore etc.). Lacurile glaciare, la rândul lor, alimentează cu apă numeroase râuri.
Morenele de adâncime pot fi interne (formate din materiale pătrunse prin crăpături) și de fund (cu materiale rezultate din erodarea fundului văii sau din morene interne coborâte prin crăpături).
Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică – Eroziunea glaciară. Acțiunea apei în stare solidă asupra scoarței terestre
