Africa – așezare geografică
Continentul Africa este situat la sud de Europa, dincolo de Marea Mediterană. Cea mai mică distanță dintre cele două continente se află în strâmtoarea Gibraltar. Africa a rămas multă vreme necunoscută europenilor, cu excepția părții sale nordice și a unor porțiuni situate de-a lungul țărmurilor. Interiorul Africii a încetat de a mai fi o enigmă de-abia în secolul al XIX-lea.
Africa este despărțită în nord-est de Asia prin Istmul Suez. În afară de Marea Mediterană și Marea Roșie, țărmurile Africii sunt scăldate și de două oceane: Oceanul Atlantic în partea vestică și Oceanul Indian în partea estică.
De la Capul Bon în nord, scăldat de Marea Mediterană, pe unde trece paralela 37° latitudine nordică și până la Capul Agulhas, în sud, pe unde trece paralela 35° latitudine sudică, sunt 7200 km depărtare și cam tot atâta și în partea ei cea mai lată, de la apus la răsărit.
La mijloc, Africa este tăiată de Ecuator, iar în părțile ei de nord și de sud, de Tropicul Racului (la nord) și de Tropicul Capricornului (la sud). Astfel, cea mai mare parte din suprafața Africii este cuprinsă în zona caldă.
Partea vestică a Africii este străbătută de meridianul 0°.
Din poziția aproape simetrică a acestui continent față de Ecuator, rezultă paralelismul zonelor de climă și de vegetație în cele două emisfere (nordică și ecuator).
Africa, împreună cu Europa și Asia, fac parte din „lumea veche”, adică din rândul continentelor care au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri. America, Australia și Antarctida sunt continente care fac parte din „lumea nouă”, deoarece au fost descoperite mult mai târziu.
Interiorul Africii a rămas multă vreme necunoscut europenilor.
Din cele mai vechi timpuri, europenii au cunoscut și au cercetat numai țărmurile de nord ale Africii. Egiptul situat pe țârmul nordic, a fost leagănul unei vechi civilizații. Marea Roșie, care scaldă țărmurile de nord-est ale Africii, a fost vreme îndelungată folosită de către arabi în călătoriile lor spre India.
Cunoașterea interiorului Africii a fost multă vreme îngreunată datorită deșerturilor care despart litoralul african al Mării Mediterane de partea centrală și sudică a continentului.
Exploatarea acestor locuri de către europeni nu coincide cu începutul civilizației în interiorul Africii. Africa nu era, așa cum s-a crezut multă vreme, un continent întunecat și sălbatic, ci avea o civilizație independentă, la fel de veche ca și cea europeană.
Astfel, în evul mediu, unele popoare africane formau imperii cu organizare statală superioară unor state feudale europene considerate ca foarte avansate.
Deci Africa are o istorie lungă, civilizații vechi, care însă au suferit mari schimbări după ce Africa a fost cucerită de europeni.
Pătrunderea europenilor în interiorul Africii datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, când navigatorii portughezi și spanioli, căutând o nouă cale maritimă din Europa spre India, au început să cerceteze și celelalte țărmuri. Astfel, corăbierul portughez Bartolomeo Diaz, explorează țărmul vestic, ajungând la extremitatea sudică pe care au numit-o Capul Furtunilor, denumire înlocuită ulterior cu aceea de Capul Bunei Speranțe.
Mai târziu, navigatorul Vasco da Gama ocolește Africa pe la sud, cercetează țărmul de est, scăldat de apele Oceanului Indian, și ajunge în India.
După cucerirea Americii, europenii au avut nevoie de brațe de muncă pentru plantații și atunci Africa a devenit – așa cum spunea Karl Marx – „un teren hărăzit vânării pieilor negre și vinderii lor ca sclavi”.
Timp de aproape 300 de ani, cât dura această acțiune profund inumană, pe țărmurile Africii s-au organizat și au funcționat numeroase centre ale comerțului de sclavi.
La începutul secolului al XIX-lea numeroși exploratori încep să pătrundă în interiorul Africii și să cerceteze diferite regiuni.
Cercetarea și cunoașterea Africii a fost urmată de subjugarea ei de către puterile coloniale europene. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, aproape întreg continentul era împărțit între: Marea Britanie, Franța, Portugalia, Spania, Italia și Belgia.
După cel de-al doilea război mondial lupta popoarelor africane pentru eliberare, sprijinită de către țările socialiste și alte state progresiste din lume, a cunoscut un avânt nemaiîntâlnit. Astăzi aproape tot teritoriul acestui continent s-a eliberat.
Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina
