Africa de Nord
Regiunea Africa de Nord este situată între țărmurile Oceanului Atlantic la vest, Marea Mediterană la nord, Marea Roșie la est și regiunea Sudan la sud. Sub aspect fizico-geografic se pot distinge două subregiuni: Subregiunea Atlas și Subregiunea Sahara.
I. Subregiunea Atlas
1. O regiune muntoasă la marginea deșertului. Subregiunea Atlas ocupă partea de nord-vest a regiunii Africa de Nord, situată la întâlnirea dintre Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Caracterele sale geografice o apropie mai mult de Europa decât de Africa.
Relieful este variat și așezat în trepte. Treapta înaltă o formează munții și podișul din partea centrală șu sudică, iar treapta joasă este câmpia litorală, de pe țărmurile Oceanului Atlantic și Mării Mediterane.
Lanțul munților Atlas formează un bloc compact de masive înalte și se desfășoară pe o lungime de peste 2000 km, începând de la Oceanul Atlantic până la colțul nord-estic al Tunisiei. Munții Atlas sunt alcătuiți din două șiruri principale: Atlasul de Nord, format din culmile Rif și Atlasul Tellian și Atlasul de Sud, format din culmile Anti Atlas, Atlasul Înalt (4.165 m) și Atlasul Saharian. Cele două șiruri muntoase închid între ele Podișul Șoturilor (Kabiliei).
Câmpia ocupă suprafețe mici, fiind formată dintr-o fâșie îngustă care se desfășoară de-a lungul litoralului Oceanului Atlantic și al Mării Mediterane (coasta Golfului Gabès).
Bogății minerale: În subsolul acestei subregiuni se găsesc însemnate zăcăminte de fosfați, minereuri feroase și neferoase, petrol, gaze naturale și cărbuni.
2. Clima este variată, în general secetoasă.
Așezarea geografică, între Oceanul Atlantic, Marea Mediterană și nordul Saharei, orientarea culmilor muntoase, precum și diferențele de altitudine, fac ca Subregiunea Atlas să aibă un climat variat. Astfel zona de țărm, aflată sub influența Mării Mediterane, are un climat mediteranean; zona podișului, un climat de nuanță continentală, iar în zona de vecinătate a Saharei, un climat cald și uscat.
3. Rețeaua hidrografică este slab dezvoltată. Cele mai multe ape curgătoare seacă în timpul verii. Râurile cu apă permanentă sunt scurte, au fluctuații mari, ca volum de apă, de la un sezon la altul și se scurg repede în Marea Mediterană sau în Oceanul Atlantic, nefiind favorabile navigației.
Pe podiș, unde clima este secetoasă, se formează ueduri, care se revarsă în timpul ploilor abundente. Apa revărsată dă naștere șoturilor, de la care provine și denumirea podișului.
4. Vegetația și lumea animală sunt sărace, dar clima variată și relieful fac ca vegetația să difere de la un loc la altul.
Astfel, de-a lungul țărmurilor se dezvoltă o vegetație mediteraneană, formată din hățișuri și maquis, din care fac parte laurul, mirtul și leandrul.
Pe versanții munților dinspre Oceanul Atlantic, sau dinspre Marea Mediteraneană, unde precipitațiile sunt bogate, cresc păduri de foioase și păduri de conifere.
Podișul șoturilor are o vegetație săracă, alcătuită din ierburi grupate în tufe rare. Iarba caracteristică poartă denumirea de alfa.
În părțile sudice ale Subregiunii Atlas, unde seceta este atotstăpânitoare, vegetația este foarte săracă, iar în părțile dinspre Sahara dispare cu totul. În aceste locuri vegetația se întâlnește doar în oaze.
Animalele se diferențiază, în funcție de climă, relief și vegetație, după cum urmează: în pădurile din Munții Atlas trăiesc mistreți, urși, cerbi, leoparzi și maimuțe; pe marile înălțimi – vulturi și cocoșul de munte; în stepele uscate de podiș, precum și la marginea pustiului – antilope gazele, hiene, șacali și lei.
II. Subregiunea Sahara
1. Cel mai mare deșert din lume. Ocupă toată suprafața Africii cuprinsă între Oceanul Atlantic la vest, Marea Roșie la est, Marea Mediterană și Subregiunea Atlas kla Nord și Podișul Sudanului la sud.
Sahara este străbătută prin partea centrală de Tropicul Racului.
Relieful este alcătuit dintr-un uriaș podiș înclinat de la est spre vest. În partea estică, podișul ajunge la înălțimi de peste 1000 m, în timp ce în părțile vestice nu depășesc 500 m.
În interiorul său podișul nu este neted, ci prezintă neregularități. Aceste neregularități ale reliefului poartă numele de hamade, erguri și depresiuni eoliene.
În Sahara pot fi întâlnite adesea și depresiuni largi și adânci pe fundul cărora apar izvoare care favorizează dezvoltarea așezărilor umane permanente. Acestea sunt oazele.
În partea centrală se găsesc o serie de munți cum sunt: Ahaggar, Tassili, Tibesti, ale căror înălțimi depășesc 3000 m.
2. Sahara – un mare rezervor de petrol al globului. În subsolul Saharei s-au descoperit zăcăminte foarte mari de petrol și gaze naturale.
Alte bogății ale subsolului Saharei sunt minereurile feroase și neferoase care se găsesc în special în Podișul Mauritaniei.
3. Clima. Aflată în zona tropicală, clima Saharei prezintă mari variații de temperatură între zi și noapte și o mare uniformitate de la o regiune la alta. Vânturile dominante sunt alizeele, extrem de sărace în umiditate.
Ariditatea Saharei este deosebit de mare în partea centrală, unde cantitatea medie anuală a precipitațiilor scade sub 50 mm.
4. Nilul este singura apă curgătoare permanentă a Saharei. Rețeaua hidrografică a Saharei (cu excepția Nilului) este formată din ueduri. Acestea se găsesc mai ales în jurul masivelor înalte, precum și la poalele Munților Atlas. Scurgerea apei de-a lungul uedurilor se limitează la câteva zile sau câteva ore pe an. De-a lungul acestor ueduri se înșiră numeroase sate și oaze cu păduri de palmieri.
În unele locuri apele subterane izbutesc să ajungă la suprafață, dând naștere la izvoare. În jurul izvoarelor naturale sau al puțurilor săpate de locuitorii deșertului au luat naștere oazele. În ultimii ani s-au descoperit uriașe „mări” cu apă subterană. Există posibilitatea ca aceste ape să fie folosite și astfel să contribuie la schimbarea peisajului deșertului.
5. Vegetația și animalele. Datorită condițiilor de climă, vegetația este săracă. Sunt unele regiuni din Sahara Centrală unde vegetația lipsește pe distanțe de sute de kilometri.
Plantele caracteristice sunt cele adaptate condițiilor de climă. În oaze cresc palmieri (mai ales curmalii). La umbra acestora se pot dezvolta unii arbori fructiferi, cum sunt: caisul, piersicul, migdalul, sau se cultivă, pe bază de irigație, legume și cereale.
Dintre animalele caracteristice Saharei fac parte: șopârlele, șerpii și scorpionii. Alte animale caracteristice sunt struțul (mai ales spre marginea sudică a Saharei) și cămila. Cămila care a fost domesticită de om, este folosită de băștinași la transport, ea furnizând totodată locuitorilor carne, lapte și alte produse.
Populația regiunii Africa de Nord
Sub aspect etnic populația Africii de Nord este cea mai omogenă de pe tot cuprinsul Africii. Este formată din arabi, berberi, tuaregi și europeni. Limba vorbită este cea arabă care prezintă mai diferențe dialectale de șa vest la est.
În raport cu marea sa întindere, Africa de Nord are o populație puțin numeroasă. Mari suprafețe, în special din Subregiunea Sahara, sunt complet lipsite de așezări omenești. Prin aceste locuri poți merge zile întregi fără să întâlnești un om. Populația cea mai numeroasă se află concentrată în lungul Văii Nilului și în Subregiunea Atlas, în apropierea țărmurilor.
Dintre europeni cei mai numeroși sunt francezii, apoi spaniolii, portughezii, italienii, grecii. Europenii se întâlnesc în special în țările din cuprinsul Subregiunii Atlas.
Economia Africii de Nord
Din punct de vedere economic, Africa de Nord prezintă unele particularități care o deosebesc de restul Africii. Astfel Africa de Nord este foarte bogată în petrol, gaze naturale, fosfați și minereu de fier. Pe de altă parte dezvoltarea agriculturii întâmpină dificultăți din cauza climei care este aridă și foarte aridă pe cea mai mare suprafață a acestei regiuni.
Diferențele de mediu dintre cele două subregiuni ale Africii de Nord duc la diferențieri în privința economiei.
Subregiunea Atlas are o economiei variată, în care locul principal îl ocupă agricultura, axată pe cultura plantelor mediteraneene: citrice, vița de vie și măsline. Urmează cultura cerealelor: porumb, grâu ș.a.
Un loc important îl ocupă industria minieră și, în parte, cea prelucrătoare. Se extrag fosfați, minereu de fier, mangan ș.a. Importanță prezintă și unele ramuri ale industriei alimentare: zahăr, conserve de pește, untdelemn, paste făinoase ș.a.
Subregiunea Sahara este înainte de toate un teritoriu de extracție a petrolului, ocupând, în această privință, primul loc în Africa și unul din primele locuri în lume. Cultura plantelor se limitează doar la oaze unde cresc palmieri. Un loc aparte îl ocupă valea Nilului (nordul Sudanului și Egiptul), cu o agricultură intensivă foarte dezvoltată.
Împărțirea politică. Regiunea Africa de Nord cuprinde mai multe state: Egipt, Algeria, Maroc etc.
Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina
