Egipt

Așezare

Egiptul este așezat în nord-estul Regiunii Africa de Nord, la întâlnirea continentului african cu cel asiatic. Suprafața totală pe care se întinde este de peste 1.000.000 km².

Prin așezarea sa geografică, Egiptul se află la întretăierea unor importante drumuri comerciale, care leagă (prin Canalul Suez) Marea Mediterană de Marea Roșie și de Oceanul Indian. Este o țară ce se întinde pe două continente (în partea asiatică – Peninsula Sinai).

Relieful

Relieful Egiptului este alcătuit dintr-un mare podiș, străbătut de la sud la nord de apele fluviului Nil. Valea pe care o formează apele Nilului crește în lățime, de la 5 km în părțile sudice la 25 km, în părțile nordice și desparte podișul în două: spre vest, Podișul Vestic, iar sper est Podișul Estic. Partea de nord, mai ales delta, cuprinsă între numeroasele brațe ale Nilului, este joasă și foarte fertilă, constituind o regiune însemnată de cultură a bumbacului.

Bogățiile minerale. Subsolul Egiptului este încă insuficient cunoscut. Cercetările efectuate în ultima vreme arată că țara dispune de mari zăcăminte de petrol (în preajma Canalului Suez, Peninsula Sinai și regiunea dinspre Sahara), minereuri de fier (în părțile Assuanului), de mangan (Peninsula Sinai), minereuri de uraniu, fosfați etc.

Clima

Traversat de Tropicul Racului, Egiptul are o climă secetoasă. Clima Egiptului se află sub influența deșertului saharian, dinspre care bate vântul uscat khamsin. Temperatura în tot timpul anului este caldă, dar mai ales vara, iar ploile sunt foarte rare. Din această cauză pe mari suprafețe atotstăpânitoare este deșertul, excepție făcând doar Valea Nilului.

Ținuturile de deltă și de la țărmul Mării Mediterane au o climă subtropicală (mediteraneană), care însă în mică măsură se deosebește de clima din restul țării. Aici, în timpul iernii, dinspre Marea Mediterană bat vânturi care aduc mici cantități de precipitații.

Apele

Fluviul Nil, care străbate de la sud la nord întreaga țară, este singura apă curgătoare a Egiptului. Lipsa de precipitații nu permite dezvoltarea pe teritoriul Egiptului a unei rețele proprii de ape curgătoare. Nilul, care înfruntă Sahara pe o lungime de peste 1200 km, se alimentează cu ape de pe teritoriul altor state. Pentru Egipt Nilul este un adevărat izvor de viață. Apele Nilului sunt folosite pe scară largă la irigații și în navigație, iar prin marele baraj de la Assuan, pentru producerea curentului electric. De aceea se mai spune pe drept cuvânt că „Egiptul este un dar al Nilului”.

Vegetația și animalele

Ariditatea climei face ca vegetația și lumea animală sa fie foarte sărace.

Dintre carnivore se întâlnesc hiena dungată, șacalul și mangusta. Dintre erbivore se întâlnesc în deșert gazele, iar pe podișuri capre de stâncă. Mai numeroși sunt șerpii veninoși și șopârlele.

Populația

Populația este numeroasă (circa 86.000.000 de locuitori), concentrată pe un spațiu restrâns.

Cea mai mare parte a populației este concentrată în Valea Nilului, unde densitatea depășește în unele locuri 1000 de locuitori pe km².

Egiptul ocupă locul al treilea printre statele Africii ca populație, fiind întrecuta de Nigeria și Etiopia. Populația este formată în marea ei majoritate de arabi.

Orașele. Capitala și cel mai mare oraș al țării și al Africii este El Qahira (Cairo) (cu o populație de aproximativ 19,5 milioane de locuitori). Alte orașe mai importante sunt: El Iskandariya (Alexandria), port la Marea Mediterană, Bur Said (Port Said), El Suweis (Suez) și Aswan (Assuan).

Economia

Aflat multă vreme sub ocupația străină, Egiptul n-a putut să-și dezvolte o industrie puternică. A fost mult timp sursă de materii prime pentru puterile coloniale și piață de desfacere a mărfurilor venite din acele țări.

Agricultura se practică în special în valea și delta Nilului. Aproape întreaga suprafață cultivată este irigată în tot timpul anului, ceea ce permite să se strângă câte 2-3 recolte pe an. Între plantele de cultură bumbacul ocupă primul loc, dând mai mult de jumătate din venitul realizat în agricultură. Cea mai mare cantitate din bumbacul recoltat ia calea exportului, deoarece fiind de bună calitate este foarte căutat pe piața mondială. Alte culturi agricole importante sunt: grâul porumbul, orezul, trestia de zahăr etc.

Creșterea animalelor se face azi pe baza metodelor științifice moderne. Egiptul acordă atenție creșterii cornutelor mari, oilor și păsărilor. Se depun eforturi pentru asigurarea bazei furajere.

După proclamarea republicii (1953) s-a început reforma agrară prin care o bună parte a țăranilor egipteni (felahi) au fost împroprietăriți cu pământuri luate de la marii proprietari.

Industria. În anii care au trecut de la dobândirea independenței, industria Egiptului a cunoscut o continuă dezvoltare. S-au intensificat cercetările pentru găsirea unor noi bogății în subsol. S-au dezvoltat vechile ramuri și au apărut noi ramuri industriale. O dezvoltare deosebită a cunoscut în acești ani industria petrolieră, atât în vechile locuri de exploatare dinspre țărmul Mării Roșii, cât și în Deșertul Sahara, unde au fost descoperite noi zăcăminte de petrol. O mare atenție s-a acordat extracției minereului de fier și de mangan, a fosfaților și materialelor de construcții. Ramuri noi sunt: industria metalurgică, cu energie electrică produsă de hidrocentrala de la Assuan și industria constructoare de mașini. Industria ușoară are ca ramuri principale: industria textilă și alimentară.

Transporturile. În Egipt transporturile fluviale (pe Nil) și maritime au cea mai mare dezvoltare. Ele servesc atât pentru realizarea legăturilor interne, cât și pentru comerțul cu alte state. Cele mai mari porturi sunt Alexandria și Port Said. În interiorul transportului se efectuează și cu ajutorul căilor ferate și al șoselelor, care sunt însă suficient dezvoltate. Un rol important în transporturi îl are Canalul Suez.

Comerțul. Egiptul are relații comerciale cu numeroase țări ale lumii în care exportă mari cantități de bumbac, minereuri de fier, frigider, aparate electrice, ciment, fosfați ș.a. Importă diferite mașini, utilaje industriale, cherestea ș.a.

Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina