Sudan

Așezare

Sudanul este așezat pe ambele părți ale Nilului mijlociu și la confluența celor două Niluri (Alb și Albastru), din care este format Nilul propriu-zis. Spre nord-est are ieșire la Marea Roșie. Este cel mai mare stat al Africii.

Relieful

Relieful Sudanului este format din depresiunile: Bahr el Ghazal și culoarul Nilului. Acestea sunt înconjurate de podișuri. Depresiunea Bahr el Ghazal ocupă partea sudică a Sudanului. Ea este o regiune joasă și parțial mlăștinoasă, înspre care se îndreaptă majoritatea apelor curgătoare. Podișurile mărginașe depresiunii sunt Azande în sud, Etiopiei în est și Darfur în vest. Spre nord, Depresiunea Bahr el Ghazal se continuă cu culoarul Nilului.

Bogății minerale. Sudanul și-a creat o industrie extractivă. Cercetările de până acum au dus la descoperirea unor importante rezerve de minereuri feroase și neferoase: aur, mangan, cupru, petrol și sare.

Clima, apele, vegetația și animalele

Clima, apele, vegetația și lumea animală au caracter de tranziție, de la cea ecuatorială spre cea tropicală uscată.

Ținând seama de întinderea mare în altitudine, ca și de relief, pe teritoriul Sudanului pot fi întâlnite unele diferențe de climă și vegetație. Astfel, partea nordică are un climat tropical foarte secetos, fiind considerată regiunea cea mai fierbinte a globului. Ani de-a rândul nu cade nici o picătură de ploaie. În aceste condiții barajul de la Assuan are o mare importanță și pentru Sudan, în special pentru irigații. În partea sudică verile sunt foarte ploioase, în schimb iernile au puține precipitații. Litoralul Mării Roșii este sărac în precipitații.

Apele. Ca urmare a climei secetoase rețeaua hidrografică este slab dezvoltată și inegal repartizată pe teritoriul țării. În sezonul secetos unele râuri seacă total. Locul de adunare a tuturor apelor este depresiunea Bahar el Ghazal, iar fluviul colector este Nilul Alb. Principalii afluenți pe care-i primește Nilul pe teritoriul Sudanului sunt Nilul Albastru și Atbara care coboară din Podișul Etiopiei încărcați cu aluviuni.

Vegetația și animalele. Principala formă de vegetație o constituie ierburile (savanele). Ierburile alternează cu pâlcuri de pădure. În partea centrală ierburile sunt presărate din loc în loc cu acacii sau baobabi. Regiunile nordice de semideșert au vegetație săracă, aceasta dispărând treptat și făcând loc deșertului. Animalele caracteristice sunt erbivorele mari și carnivorele. Pe podișuri trăiește struțul, iar în apele Nilului crocodilii. În partea sudică a țării se găsesc păduri ecuatoriale.

Populația

Un mozaic de rase și popoare. Sudanul are o populație de peste 30 de milioane de locuitori, fiind formată din arabi, reprezentând majoritatea, și din berberi. Acestei populații i se alătură în sud negrii sudanezi. În marea ei majoritate, populația locuiește la sate.

Orașele principale sunt: Khartoum, capitala țării. Omdurman și Port Sudan aflat la țărmul Mării Roșii.

Economia

Sudanul este țara bumbacului, curmalului și a gumei arabice. Aflat multă vreme sub ocupație străină, Sudanul nu și-a putut dezvolta o industrie națională. Baza economiei o formează agricultura. Principala cultură agricolă este bumbacul în care predomină soiurile de înaltă calitate, cu fibră lungă. În afară de bumbac se cultivă sorgul și meiul, de asemenea susanul, arahidele, porumbul și grâul. Aceste culturi se practică în partea centrală (Gezira) și sudică a țării. În părțile nordice este larg răspândită cultura curmalului. O mare importanță se acordă strângerii de gumă arabică, deținând 85% din producția mondială. Dintre animalele domestice se cresc: cornute mari, oi, capre și cămile.

Industria. Principala ramură a industriei o constituie cea extractivă. Dintre ramurile producătoare de bunuri de consum, o oarecare dezvoltare cunosc industria textilă și alimentară.

Transporturile și comerțul. Transporturile sunt slab dezvoltate. Cea mai importantă cale ferată este linia care leagă capitala cu Port Sudan, de la Marea Roșie.

Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina