Octavian Goga (1881 – 1938)

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881 – d. 7 mai 1938) s-a născut la Rășinari, lângă Sibiu, într-o familie cu vechi tradiții culturale și s-a afirmat o dată cu primul volum (Poezii, 1905) ca un poet al suferințelor și al aspirațiilor naționale.

Creația artistică a lui Octavian Goga freamătă de viața tumultoasă a satului ardelean, de zbuciumata istorie a neamului „Dă-mi viforul în care urlă/ Și gem robiile de veacuri” (Rugăciune), de istovirea plugarului, în al cărui suflet „Trăiește înfricoșatul vifor/ Al vremurilor răzbunătoare” (Plugarii), de jalea „înstrăinatului Ardeal” (Noi), Goga simte participarea naturii la suferința neamului (Oltul) și intuiește sosirea zilei dreptății (Clăcașii). Evocă figuri reprezentative din lumea satului (Dascălul, Dăscălița, Lăutarul, Apostolul). Pe sătenii cântați de Goga, coborâtori din strămoșii daco-romani, nici o migrație barbară și nici o prigoană străină n-au reușit să-i desprindă de obârșia lor sau să le înăbușe aspirațiile.

Sursa: Marin Toma – Limba Română-Lecturi literare, Editura didactică și pedagogică București 1989 – Octavian Goga