Franța

Franța este așezată în vestul Europei, având ieșire la Oceanul Atlantic și Marea Mediterană. Este al treilea stat ca mărime din Europa 674,843 km², după Rusia și Ucraina.

Cadrul natural

Relieful. După vârsta și altitudine, relieful Franței se împarte astfel:

Munții tineri sunt situați spre granița cu Spania, Italia și Elveția (Munții Pirinei, Alpii Francezi).

Munții vechi ocupă partea centrală, sudică și nord-vestică de la granița cu Belgia și Republica Federală Germania.

Câmpiile acoperă o mare parte din teritoriul Franței sub formă de bazine sau culoare.

Alpii Francezi ocupă regiunea de graniță dintre Marea Mediterană și Lacul Geneva. Semeți, cu piscuri golașe, coboară treptat de la est la vest, până se pierd în Valea Ronului. Către Italia se profilează cel mai înalt vârf din Europa, deosebit de pitoresc și mult frecventat de turiști sportivi.

Munții Pirinei se înalță ca un zid între Franța și Spania. Mai mărunți, Munții Jura sunt dispuși în culmi paralele, la hotarul cu Elveția.

Dintre Munții vechi, cel mai înalți sunt Munții Vosgi, care ating înălțimi de 1400 m, spre deosebire de Munții Ardeni care din cauza eroziunii arată ca un podiș deluros de 400-500 m.

În centrul Franței, Masivul Central, de origine vulcanică, se termină cu o bordură muntoasă, cunoscută în sud, spre Valea Ronului, sub numele de Munții Ceveni.

Zona de țărm a Mării Mediterane, între Marsilia și Granița cu Italia, e numită Coasta de Azur. Aici munții ajung până la țărm. Clima este blândă, mediteraneană, cu plante veșnic verzi. Acest tip de coastă poartă numele de „rivieră” și este renumită prin dezvoltarea turismului. Un profil transversal prin relieful Franței ne arată cum acesta urcă treptat de la vest la est, culminând la granița cu Italia.

Resursele subsolului. Franța dispune de însemnate resurse minerale. Rezervele sale de minereuri de fier se găsesc mai ales în Lorena și în Masivul Central. Însemnate zăcăminte de bauxită se află în Munții Alpii Francezi și Munții Pirinei. În Podișul Ardeni se găsesc cărbuni superiori. La nord de Pirinei sunt cantități însemnate de gaz metan.

Clima Franței este în general temperată. Spre vest este o climă temperat-oceanică, determinată de fațada atlantică și de vânturile de vest, care aduc precipitații bogate.

În centrul țării și în est, din cauza reliefului înalt, influența oceanului descrește, clima devenind temperat-continentală.

Pe țărmul Mării Mediterane este o climă mediterană, cu veri uscate, fierbinți și ierni blânde, ploioase.

Apele curgătoare formează o rețea deasă. Majoritatea lor izvorăsc din Masivul Central și din Munții Alpi. Ele au cursuri lungi și debite constante, unele fiind alimentate din ghețari. Sunt însemnate pentru navigație.

Rinul este o importantă arteră navigabilă ce face granița între Franța și Germania pe o porțiune însemnată.

Râurile sunt folosite pentru a pune în mișcare turbinele hidrocentralelor din Munții Alpii Francezi, Munții Pirinei și din Masivul Central.

Populația și principalele orașe din Franța

Franța are o populație omogenă, formată în cea mai mare parte din francezi.

Capitala Franței este Paris, centrul politic, economic, comercial și cultural, important nod internațional de comunicații, situat la influența Senei cu Marna.

Alte orașe importante sunt: Lyon, Marsilia, Bordeaux, Lille, Nantes, Nisa.

Economia

Principalele sectoare de activitate:
În ciuda menținerii la nivel înalt a agriculturii și a industriei, economia franceză este astăzi în principal o economie a serviciilor. Acest sector este din ce în ce mai autonom și devine principalul motor al creșterii economice naționale.

Agricultura:
Franța numără 520.000 exploatații agricole având în 2006 în medie 51 hectare, ceea ce o face principala putere agricolă europeană.

Industria:
Franța este a patra putere industrială a lumii. În ciuda polarizării către sectorul serviciilor, la nivelul economiei naționale, întreprinderile industriale reprezentau în 2006 71,4% din PIB și 79% din exporturi.

Energia:
După dispariția completă a producției franceze pe bază de cărbune, în 2005, petrolul, gazele naturale și, mai ales, electricitatea sunt principalele forme de energie consumate în Franța. Dacă Franța nu mai produce țiței decât marginal, cele treisprezece rafinării în funcțiune pe teritoriul țării permit satisfacerea a peste 90% din cererea națională.

Franța este țara cea mai vizitată din lume de turiști străini, cu peste 82 de milioane de vizite primite în 2007, dar numai a treia din lume după achizițiile de pachete turistice internaționale. Sectorul turistic reprezenta, în 2005, aproape 900.000 de angajați direcți, și cel puțin tot atâția angajați indirecți. Peste 1,3 miliarde de nopți de cazare au fost efectuate de turiști în Franța, în 2007, din care o parte în cele 3,178 milioane de case de vacanță din țară.

Sursa: Manual Geografie VII – Editura didactică și pedagogică București 1986 – Franța