Revoluția burgheză din Anglia (1642-1658)

Revoluția burgheză din Anglia este cel mai de seamă eveniment din istoria modernă a Angliei.

Cauzele revoliției. Cauzele revoluției engleze au fost: economice, sociale și politice. În Anglia, la jumătatea veacului al XVII-lea, se dezvoltase mult economia capitalistă, adică industria, comerțul, băncile. Ele se aflau în stăpânirea burgheziei și a noii nobilimi, adică a nobilimii interesată în dezvoltarea capitalismului.

Stăpânind chiar și o parte din pământuri, burghezia avea o putere economică mai mare decât vechea vechea nobilime. Dar economia capitalistă nu se putea dezvolta din pricina numeroaselor impozite și restricții aplicate de reprezentanții feudalității (regele, vechea nobilime, sau aristocrația, biserica). Puternică din punct de vedere economic, burghezia pretindea, cu tot mai multă energie, dreptul de a conduce țara. Nemulțumiți erau și țăranii, cărora li se lua mereu pământurile și adesea erau lăsați pe drumuri. Agitațiile țăranilor se îmbinau cu ale burgheziei și făceau să crească nemulțumirea generală împotriva aristocrației și a regelui.

În loc să acorde libertăți, regii din familia Stuart guvernau tot mai despotic. De pildă, regele Carol I a dizolvat Parlamentul (1629) și unsprezece ani a condus singur. El a angajat țara în războaie grele. Cheluielile pentru războaie și pentru luxul de la curte au secătuit tezaurul. Ca să scoată banii necesari, regele a pus impozite noi. Populația a refuzat să le plătească. Atunci regele a convocat Parlamentul (1640) și i-a cerut să voteze impozitele. Reprezentanții burgheziei și a noii nobilimi, care formau majoritatea în Parlament, s-au împotrivit voinței regelui, au anulat impozitele „ilegale”, au judecat și condamnat la moarte oamenii politici care l-au ajutat pe Carol I să guverneze despotic.

Pentru ca a funcționat 13 ani, în istoria Angliei, acest parlament s-a numit Parlamentul cel lung.

Războiul civil între Parlement și rege, formă specifică a desfășurării revoluției engleze. La începutul anului 1642, regele a dat ordin armatei să împrăștie cu forța Parlamentul, pentru că i se împotrivea și refuza să voteze impozitele. Dar mulțimea din Londra l-a apărat cu armele. Speriat, Carol I și aristocrația au părăsit capitala, s-au adăpostit în nordul Angliei și au mobilizat armata.

Ajutat de masele populare, Parlamentul a rămas stăpân în Londra. În jurul lui s-au strâns burghezia și noua nobilime, care se ridicaseră împotriva guvernării tiranice a regelui și partizanilor săi. Așa s-a dezlănțuit un îndârjit și lung război civil între Parlament și rege (1642-1649).

Pentru cei mai înverșunați adversari ai regelui s-a ridicat Oliver Cromwell. Era un om dârz, aspru, sever, necruțător cu dușmanii. În desfășurarea războiului s-a dovedit un excepțional organizator, un foarte bun general și un îndemânatic om politic.

Cu ajutorul lui Oliver Cromwell, Parlamentul a reorganizat armata, chemând sub arme îndeosebi oaneni de rând: țăranii, meșteșugarii, sărăcime. Ofițerii au fost aleși dintre soldații cei mai vrednici. Așa s-a format Armata noului model, o armată cu caracter popular și revoluționar. Ca să acopere cheltuielile pentru război, Parlamentul a confiscat pământurile partizanilor regelui și le-a vândut burgheziei și noii nobilimi. Astfel, acestea au ajuns stăpâne pe mari suprafețe de pământ. În trei mari bătălii, Cromwell cu armata lui l-a înfrânt pe rege. Judecat ca trădător, a fost condamnat la moarte și decapitat (ianuarie 1649).

Republica și Protectoratul lui Cromwell. Cu ajutorul soldaților, Cromwell a scos din Parlament pe toți adversarii lui și a proclamat Republica.

Vrând să întărească tot mai mult puterea burgheziei și a noii nobilimi, el a luat aspre măsuri, atât împotriva regaliștilor care căutau să readucă vechiul regim, cât și împotriva maselor populare, care urmăreau să adâncească revoluția și să capete și ele drepturi și libertăți. Când a văzut că, din pricina dificultăților economice, nemulțumirile poporului cresc, Cromwell a instaurat dictatura militară. În posturile de conducere a pus mai ales ofițeri. A dizolvat Parlamentul cel lung (1649) și a ales altul. Acesta i-a dat lui Cromwell titlul de lord protector.

Cât a condus statul englez, Cromwell a dat multe legi, care au ajutat dezvoltarea economiei capitaliste în Anglia. Cea mai de seamă a fost Actul de navigație (1651), prin care corăbiile străine aveau voie să aducă în porturile engleze numai mărfuri fabricate în țările lor. Toate celelalte trebuiau aduse numai pe corăbii engleze. Actul de navigație lovea în flota spaniolă, portugheză, franceză, dar mai ales în cea olandeză, pe atunci „cărăușa mărilor”. Ca să-și întărească puterea, Cromwell a purtat două războaie sîngeroase cu Irlanda și cu Scoția, pe care le-a cucerit. De asemenea, flota engleză a susținut grele lupte navale cu Olanda și Spania.

Ce a însemnat revoluția burgheză din Anglia? Revoluția burgheză din Anglia s-a desfășurat sub forma unui război civil între rege, ca reprezentant al aristocrației, și Parlament, reprezentant al burgheziei și al noii nobilimi. În timpul ei, la conducere a venit o clasă nouă – burghezia; pământurile aristocraților au fost confiscate; s-au dat multe libertăți economice, sociale și politice pentru burghezie; regalitatea a fost desființată și s-a proclamat Republica.

Revoluția Burgheză din Anglia a însemnat un important pas înainte în lupta omenirii, pentru cucerirea libertăților sociale, politice, spirituale.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Revoluția burgheză din Anglia (1642-1658)