Statele Unite ale Americii la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

Statele Unite ale Americii la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX
Silozuri la New York

Statele Unite ale Americii la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

În urma războiului civil și a victoriei nordiștilor asupra sudiștilor, Statele Unite ale Americii au cunoscut o dezvoltare economică atât de rapidă încât, la sfârșitul secolului al XIX-lea, au ajuns cea mai mare putere economică.

Ritmul rapid al acestei dezvoltări se datorează eliberării negrilor, împroprietăririi fermierilor, folosirii uriașelor resurse naturale – miniere și de materii prime – de care dispunea teritoriul Statelor Unite, ca și folosirea în producție a celor mai noi descoperiri ale științei și tehnicii. Totodată, în S.U.A. a venit un mare număr de emigranți din toată lumea, care au pus în valoare aceste bogății.

Extinderea continuă a suprafețelor cultivate și folosirea pe scară largă a mașinilor au făcut ca producția agricolă să crească foarte mult. Cerealele americane au invadat toate piețele lumii, concurând producția țărilor mai mici.

Și mai vertiginos s-a dezvoltat și a crescut producția industrială. Statele Unite ocupând locul întâi în producția mondială. În același timp, se formau monopoluri și uniuni monopoliste mai mari decât în orice țară. Deținătorii lor au devenit adevărați „regi” ai oțelului, ai petrolului etc., cum ar fi Corporația oțelului sau trustul Morgan, cu peste 170.000 de salariați.

În același fel creșteau și se concentrau și capitalurile bancare. Datorită acestei concentrări s-a ajuns ca 60 de familii americane să dețină jumătate din întreprinderile țării și să controleze politica ei internă și externă.

La conducerea Statelor Unite se perindau cele două partide: democrat și republican. Amândouă apărau interesele burgheziei și ale marilor plantatori: amândouă erau finanțate de către marile trusturi. Marii monopoliști influențau chiar alegerea președinților din Statele Unite.

O caracteristică a vieții interne a Statelor Unite era politica rasistă, de persecutare a negrilor. Deși prin Constituție li se acordau drepturi egale cu albii, în multe state negrii nu erau primiți în restaurante sau în sălile de spectacole unde intrau albii, copiii lor nu puteau învață la un loc cu copiii albi, căsătoriile mixte erau interzise. Împotriva negrilor se organizau adesea atacuri banditești, bătăi și chiar asasinate (linșări).

Lupta clasei muncitoare: greva de la 1 mai 1866

Greva muncitorilor feroviari in S.U.A. la 1877
Greva muncitorilor feroviari în S.U.A. la 1877

În Statele Unite se dezvolta un proletariat foarte numeros. Totuși, mișcarea muncitorească nu a fost ala de intensă ca în Europa. Mai întâi, pentru că muncitorimea din Statele Unite era formată din muncitori veniți din diferite țări din Europa, Africa, Asia, albi și negri, iar patronii îi asmuțeau pe unii împotriva altora. În al doilea rând, muncitorul american, nemulțumit de condițiile de muncă, în loc să ia calea revoluției, ocupa o bucată de pământ în vest și devenea fermier.

Cu toate acestea, de timpuriu s-au înființat și în S.U.A. organizații sindicale. Ele au desfășurat o importantă luptă grevistă, cu scopul de a obține ziua de lucru de 8 ore. Cele mai puternice greve au fost în ziua de 1 mai 1886, la Chicago. În timpul lor au fost uciși mai mulți muncitori. Prin lupte grele și mari jertfe, greviștii au obținut în acel an ziua de lucru de 8 ore. Aceasta a fost o mare victorie a clasei muncitoare americane și internaționale.


Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Statele Unite ale Americii la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

%d blogeri au apreciat: