Franța la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

Franța la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

Economia Franței s-a resimțit mult după războiul cu Germania din 1870-1871. Aceasta, din pricină că a pierdut două provincii bogate în minereuri de fier, Alsacia și Lorena, și a trebuit să plătească Germaniei o uriașă despăgubire de război.

Totuși, în anii următori s-a refăcut datorită muncii poporului francez, dornic să șteargă cât mai repede urmele războiului.

Către 1900, producția sa industrială a sporit, rețeaua de căi ferate s-a lărgit și capitalurile băncilor s-au mărit. Marii bancheri și industriași francezi făceau un imens export de capital, în colonii și în țările mai puțin dezvoltate: Rusia, țările balcanice, China.

Ca și în celelalte țări, bancherii și industriașii se amestecau tot mai mult în viața politică internă și externă a Franței.

Pentru că majoritatea deputaților din Adunarea Națională erau regaliști și voiau restaurarea monarhiei, cea de-a treia Republică franceză s-a consolidat cu mare greutate. Numai presiunea crescândă a maselor populare și teama de o nouă Comună proletară a silit Adunarea să adopte, în anul 1875, o Constituție republicană. În fruntea Republicii se afla un președinte (ales pe 7 ani), care exercita puterea executivă, precum și un Parlament (format din două adunări, alese prin vot), care avea putere legislativă.

Guvernele care s-au succedat la putere au înfăptuit o serie de reforme, dar fără a satisface dorințele poporului. Pentru apărarea Republicii și a drepturilor poporului francez, s-a ridicat cu hotărâre clasa muncitoare din Franța. Refăcându-se de pe urma reprimării sângeroase din timpul Comunei, în anul 1879 muncitorimea franceză a creat Partidul Socialist Muncitoresc. Printre fruntașii partidului se afla Jean Jaurès, socialist convins, dar care credea că la socialism se ajunge prin reforme, și nu prin revoluție. Orator înflăcărat, el a combătut cu vehemență și a demascat pregătirile de război făcute de monopoliștii din toate țările. A fost asasinat chiar în ajunul declarării războiului, în iulie 1914.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Franța la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX