Marea revoluție socialistă din octombrie

Marea revoluție socialistă din octombrie a răsturnat puterea burgheziei și moșierimii în Rusia și a instaurat puterea clasei muncitoare – dictatura proletariatului; a creat primul stat socialist din lume; a desființat exploatarea omului de către om și proprietatea privată; a instaurat proprietatea socialistă, obștească a întregului popor.

Rusia, fiind o țară cu o idustrie slab dezvoltată, în comparație cu marile state europene, nu putea asigura nevoile frontului. Mare parte din ostași ajunseseră să umble desculți, fără mantale, mereu flămânzi și adesea trimiși în prima linie și fără puști. Țata era cuprinsă de grevele muncitorilor, de răascoale țărănești, iar pe front sporiseră revoltele soldaților. Partidul Comunist se afla pretutindeni în fruntea luptei duse de masele largi, în primul rând a muncitorimii.

În februarie 1917, masele muncitoare, înfrățite cu soldații, l-au răsturnat pe țar. În Rusia s-a instaurat un nou regim alcătuit din reprezentanți ai burgheziei și moșierimii. Acesta a continuat războiul, a refuzat să acorde țăranilor pământ și a asuprit, ca și în trecut, popoarele Rusiei. La inițiativa și sub conducerea comuniștilor s-au înființat în întreaga țară sfaturi ale reprezentanților muncitorilor, țăranilor și soldaților (în limba rusă sfatul este numit soviet).

Transformarea revoluției burghezo-democratice în revoluție socialistă

Condus de Vladimir Ilici Lenin, Partidul Comunist a arătat muncitorilor, soldaților și țăranilor că guvernul burgheziei și moșierimii trădează interesele poporului: deci, numai prin înlăturarea lui și prin preluarea puterii de către sovietele de deputați, năzuințele maselor largi muncitoare puteau fi înfăptuite.

Toată puterea în mâna sovietelor a devenit lozinca pentru trecerea de la revoluția burghezo-democratică la revoluția socialistă, în care puterea în stat s-o aibă proletariatul și țărănimea muncitoare.

Urmând îndemnul comuniștilor, în numeroase ținuturi, sovietele de deputați ai țăranilor alungau pe moșieri, trecând pământurile și inventarul pe seama Sovietului din comună; sovietele de deputați ai muncitorilor controlau repartiția produselor în fabrici, preluau conducerea administrației orașelor. Treptat, sovietele deveniseră o putere revoluționară, populară.

În loc să încheie pacea, guvernul provizoriu a trimis noi unități militare pe front, dar armata rusă a fost din nou înfrântă de germani. În vara anului 1917, poporul a demonstrat, în Petrograd, împotriva guvernului. În loc să încheie pacea, acesta a tras în demonstranți, a arestat și ucis mulți comuniști. Partidul Comunist a arătat poporului că guvernul provizoriu trebuie înlăturat. El a organizat gărzi roșii armate, la orașe și sate. A atras de partea revoluției cît mai mulți soldați. S-a creat Comitetul militar revoluționar sub conducerea lui V.I. Lenin. El a dezlănțuit, la 25 octombrie (7 noiembrie) 1917, insurecția armată. Revoluționarii au ocupat Palatul de iarnă (sediul guvernului provizoriu), gările, poșta, telegraful, podurile, ministerele. Membrii guvernului provizoriu au fost arestați, iar conducerea a luat-o Congresul sovietelor din Rusia. Acesta a proclamat Rusia, Republica sovietelor de deputați ai muncitorilor, soldaților și țăranilor. Guvernul s-a numit Consiliul comisarilor poporului; în fruntea acestui consiliu a fost ales Lenin.

Congresul sovietelor a dat două decrete foarte importante: decretul asupra păcii și decretul asupra pământului.

Prin ele se propunea începerea imediată a tratatelor de pace, iar moșiile boierilor, ale țarului sau ale mănăstirilor erau confiscate în folosul statului și predate comitetelor țărănești. Totodată, Congresul a dat Declarația drepturilor popoarelor din Rusia, prin care se proclama deplina egalitate și suveranitate a tuturor popoarelor din Rusia. Astfel s-a înfăptuit Marea Revoluție Socialistă din Octombrie.

În 3 martie 1918, Rusia sovietică a încheiat pacea cu Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria); o pace foarte grea, dar care a permis guvernului sovietic să organizeze lupta pentru triumful revoluției.

Războiul civil. Intervenția imperialistă

Burghezia și moșierimea contrarevoluționară rusă nu se împăcau însă cu victoria sovietelor. Cu ajutorul Angliei, Franței, Statelor Unite, Japoniei, care au trimis forțe armate, contrarevoluționarii ruși au ridicat armele împotriva puterii sovietice, declanșând un război civil. Timp de trei ani (1918-1921), țara sovietelor a fost scăldată în sânge. Totodată marile puteri au proclamat blocada, care a tăiat căile de comunicație ale Rusiei cu lumea exterioară. În aceste condiții, Partidul Comunist a ridicat poporul la război pentru apărarea patriei, împotriva trupelor intervenționiste străine și a trupelor contrarevoluționare. Sub conducerea comuniștilor, muncitorii și țăranii au apărat revoluția, învingând cu grele sacrificii dușmanii interni și externi.

Proletariatul din întreaga lume, precum și intelectualitatea progresistă au sprijinit statul sovietic. Numeroși voluntari cehi, chinezi, bulgari, francezi etc. au luptat în rândurile Armatei roșii. De asemenea mulți muncitori și soldați români, aflați pe teritoriul Rusiei, au format batalioane revoluționare românești, care au luptat pentru înlăturarea puterii sovietice în Ucraina.

În anii războiului civil, puetera sovietică a lichidat proprietatea burgheză asupra fabricilor, transformând-o în proprietate socialistă, obștească. Totodată s-au luat măsuri pentru ca întregul popor să aibă acces la învățământ, știință și cultură.

Ce a însemnat marea revoluție socialistă din octombrie

Marea revoluție socialistă din octombrie a avut o influență deosebită asupra luptei sociale și naționale de pretutindeni: mișcarea muncitorească a luat un nou avânt, culminând cu crearea de partide comuniste; popoarele asuprite din Europa s-au ridicat la luptă împotriva celor patru mari imperii: țarist, otoman, habsburgic, german, pentru independență, pentru formarea de state naționale; popoarele din colonii au intensificat lupta pentru libertate națională și socială.

Revoluția din Octombrie este începutul unei noi epoci în istoria omenirii – epoca trecerii de la capitalism la socialism.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Marea revoluție socialistă din octombrie