Ghețarii polari și ghețarii alpini

Ghețarii polari

Ghețarii polari se întâlnesc mai mult în Groenlanda, unde formează o ”saltea” de gheață groasă în centru, până la 3500 m, și în Antartica, unde grosimea gheții variază între 1500 și 3000 m. Din ghețarii polari se desprind aisberguri (”munți” de gheață plutitori), pe care curenții oceanici îi poartă până în ținuturile temperate, unde se topesc. Ei răcesc în jurul lor apele oceanelor și primejduiesc navigația (un aisberg poate avea o înălțime de 100 m deasupra apei și 700 m în apă).

În Antartica se află 90% din apa existentă pe glob sub formă de gheață.

Ghețarii alpini

Ghețarii alpini se numesc astfel după Munții Alpi unde au fost, inițial, mai bine studiați; ghețari asemănători, de dimensiuni mult mai mari de acest tip, se întâlnesc în Munții Himalaya și în alți munți. Ghețarii alpini se mai numesc și ghețari locali sau de vale, spre deosebire de ghețarii polari care formează calote glaciare, cu o întindere incomparabil mai mare decât ghețarii alpini.

La ghețarii alpini se observă un bazin în formă de chiuvetă (circ glaciar) în care se formează gheața și o vale pe care ghețarul alunecă încet sub formă de limbă. Alunecarea limbii de gheață poate avea loc până mai jos de limba zăpezilor permanente – zona dincolo de care temperatura medie anuală este de peste 0°C. Aici se topește și poate forma un lac glaciar sau poate alimenta cu apă unele râuri.

Alunecarea ghețarului este mai mare la mijlocul văii, îndeosebi pe pante mult înclinate, și mai mică pe fund și pe margini, unde întâmpină rezistența rocilor. În general, curgerea gheții este destul de înceată. Ea poate atinge pe an 30 – 150 m în Munții Alpi și 700 – 1300 m în Munții Himalaya.

În unele cazuri, mai ales unde valea se îngustează, ghețarul poate prezenta cute și crăpături transversale și longitudinale (crevase), care constituie o primejdie pentru alpiniști, deoarece sunt acoperite zăpadă de cele mai multe ori și nu se văd.

Ghețarii alpini se întâlnesc în Europa (Munții Alpi, Pirinei, Caucaz), în Asia (Munții Pamir, Himalaya), în Africa (Kilimanjaro), în America de Nord (Munții Alaska), America de Sud (Munții Anzi).

Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică – Ghețarii polari și ghețarii alpini