Tudor Arghezi (1880 – 1967)

Tudor Arghezi (n. 21 Mai 1880 – d. 14 Iulie 1967) publică primul volum de versuri, Cuvinte potrivite, urmat la diferite intervale de volumele: Flori de mucigai, Cărticică de seară, Hore, 1907, Cântare omului, Frunze, Poeme noi etc. A desfășurat o intensă activitate de gazetar, fiind internat în lagăre și închisori pentru atitudinea sa protestară.

În opera sa poetică, Tudor Arghezi caută să afle rostul existenței omului (Psalmi), laudă geniul creator al omului (Cântare omului), descoperă frumusețea și gingășia copilăriei și a făpturilor mici (Cântec de adormit Mitzura, Zdreanță, Stupul lor, O furniză), vibrează în fața prospețimii și bogăției peisajului patriei (Bună dimineața, Primăvară!, Mamă Țară).

Prin creația sa, Tudor Arghezi „este și un mare poet al literaturii contemporane a lumii întregi. Puțini alți poeți îi pot sta alături… prin caracterul atât de uman al mesajului poetic, adresat unui popor întreg” (T. Vianu).

Sursa: Marin Toma – Limba Română-Lecturi literare, Editura didactică și pedagogică București 1989