Încercările revoluționare din apusul Europei 1815-1830

Încercările revoluționare din apusul Europei

Încercările revoluționare din apusul Europei se datorează absolutismulu regilor și al nobililor reveniți la putere.

Mișcarea revoluționară din Italia

Italia era fărămițată în mai multe state, între care: Sardinia, Toscana, regatul Neapolelui, Statul papal. Poporul italian suferea mult din pricina stăpânirilor străine. Intelectualii, tineretul, o parte dintre burghezi s-au organizat în societăți secrete de luptă împotriva principilor și străinilor stăpâni în Italia. Cea mai de seamă a fost Societatea carbonarilor. În 1820, pornind revoluția în toată peninsula, carbonarii au silit pe monarhii din Italia să dea constituții.

Dar Sfânta Alianță a trimis trupe austriece să stingă focul revoluției. Slab organizați, carbonarii au fost înfrânți, închiși sau uciși.

Revoluția din Spania

În Spania, regele sprijinit de aristocrație a suprimat toate legile introduse de Napoleon și a pus impozite grele. Intelectualii, burghezia și chiar soldații se împotriveau guvernării lui tiranice. În ianuarie 1820 s-au revoltat soldații unui regiment spaniol, în frunte cu colonelul Rafael de Riego. Revoluția a cuprins toată Spania. Preluând puterea, revoluționarii au făcut o serie de reforme economice și au alcătuit o constituție. Regele a trebuit să accepte Constituția. Dar la porunca Sfintei Alianțe o armată franceză a intervenit și a strivit revoluția spaniolă. Ferdinand al VII-lea s-a răzbunat cumplit împotriva revoluționarilor. Trupul lui Riego a fost tăiat în bucăți și expus în mai multe orașe. O fată a fost condamnată la moarte, pentru că a cusut pe un steag cuvântul „libertate”.

Revoluția burgheză din Franța 1830

După arestarea lui Napoleon, în Franța s-a restaurat regalitatea. Dar regele conducea pe baza unei Charte constituționale. În 1830, urmărind să restaureze absolutismul, așa cum fusese înainte de revoluție, regele a suprimat Charta constituțională. Poporul din Paris s-a răsculat. A ridicat baricade pe străzi. Pe baricade au luptat muncitorii și tineretul studențesc. Revoluția se desfășura sub steagul tricolor și cu lozinca din 1789: „Libertate, egalitate, fraternitate”. Speriat de mânia poporului, Carol al X-lea a fugit. Astfel, revoluția a triumfat din nou, chiar în una din țările care făceau parte din Sfânta Alianță.

La rândul ei, marea burghezie – bancherii – temându-se ca nu cumva poporul să proclame Republica, s-a grăbit să-l pună rege pe Ludovic Filip de Orléans. El a modificat Charta constituțională, dând mai multe libertăți și drepturi pentru burghezie, dar a ignorat drepturile celor săraci. De aceea a fost numit „regele bancherilor”.

Oricum, în această țară s-a îndepărtat restaurația și s-a instaurat Monarhia constituțională.

În timpul domniei lui Ludovic Filip (1830-1848), numită și „monarhia din iulie”, în Franța s-a dezvoltat mult industria; s-au construit căi ferate; s-a intensificat comerțul și a sporit numărul băncilor. Tot acum burghezia franceză și-a extins cuceririle coloniale. Franța a ajuns o țară capitalistă puternică și bogată, a doua în lume, după Anglia.

Mișcările revoluționare au izbucnit în 1830 și în alte părți ale Europei. Belgienii au izbutit să se desprindă de statul Țărilor de Jos, unde conducerea o aveau olandezii, și să formeze un stat național: Belgia, cu capitala la Bruxelles. Limba oficială este franceza.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Încercările revoluționare din apusul Europei 1815-1830