Africa la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

Africa la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX

Exploatarea și supunerea completă a Africii

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a desăvârșit explorarea și cunoașterea Africii. Călători englezi, francezi, germani, ruși au explorat mai ales regiunile puțin cunoscute ale Africii ecuatoriale. S-a remarcat englezul D. Livingston (1840-1873) și americanul H. Stanley (1870-1880). Acesta din urmă, ajutat de capitaliștii belgieni, a traversat în 999 de zile Africa ecuatorială, de la Oceanul Indian la Oceanul Atlantic. Prin aceasta, contribuia la cunoașterea bazinului fluviului Congpo și a afluenților lui și aducea Belgiei o colonie din cele mai bogate.

Paralel cu exploatarea completă a continentului, marile puteri: Franța, Anglia, Germania, Italia se luptau între ele pentru împărțirea lui. Francezii au acaparat mai ales partea de nord-vest (Africa occidentală franceză și Africa ecuatorială franceză); englezii, toată partea de est și sud (de la gurile Nilului până la Capetown); germanii au pus stăpânire pe teritorii mai sărace, ca Africa de Vest și Africa de Est, iar Italienii, pe Eritreea și Cirenaica. Mai existau colonii spaniole, portugheze și Congo belgian.

În preajma primului război mondial, în Africa erau doar două țări libere: Etiopia și Liberia.

Populația autohtonă, în marea ei majoritate, formată din negri, și-a pierdut pământurile și, o dată cu ele, libertatea. Coloniștii, interesați, au trecut la valorificarea bogățiilor din teritoriile ocupate, deschizând mine, întemeind fagrici, construind șosele, porturi, organizând plantații etc. cu munca negrilor, tratați de noii stăpâni ca niște sclavi. Munca fizică istovitoare, tratamentul neomenos, hrana necorespunzătoare secerau milioane de oameni de culoare. Cei care nu se supuneau erau vânați ca animalele, închiși și executați în numele civilizației.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Africa la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX