Omogenitatea timpului

Mersul timpului se determina prin viteza relativa a diferitelor procese din natura. Viteza unei nave cosmice poate fi comparata cu viteza luminii, au cu viteza sunetului in aer. Mersul ceasului poate fi determinat cu ajutorul numarului de perioade de oscilatie ale luminii emise de atom in timpul deplasarii acului de ceas cu o diviziune. Orice masurare a intervalelor de timp reprezinta o comparare a vitezei diferitelor procese.

Uniformitatea mersului timpului inseamna ca in orice moment, si astazi, si peste un an, viteza relativa a tuturor proceselor din natura este aceeasi.

Uniformitatea mersului timpului a fost stabilita cu precizie colosala in cazul radiatiilor atomului. Atomii din stele emit lumina cu aceeasi lungime de unda ca si atomii de pe Pamant, chiar daca lumina a fost emisa acum miliarde de ani.

Legile naturii nu se modifica nici atunci cand se schimba sensul timpului. Aceasta inseamna ca o privire inapoi in timp ne releva acelasi tablou ca o privire inainte. Asa sa fie? Ni s-a intamplat sa vedem cum cade un ou de pe masa si se sparge, dar n-am fost niciodata martorii intoarcerii albusului si galbenusului inapoi in coaja, ca mai apoi oul intreg sa sara la loc pe masa. Si totusi, moleculele pot sa-si armonizeze intamplator miscarile, astfel incat improbabilul sa aiba loc, cu toate ca probabilitatea realizarii este infirma, iar asteptarea minunii ar dura mai mult decat varsta Universului. In sistemele simple, astfel de evenimente au loc cu probabilitate mare; intr-un volum redus, sub actiunea ciocnirilor, moleculele gazului ba
se aduna, ba se raspandesc, astfel incat, in medie, densitatea lor este peste tot aceeasi si egala cu densitatea gazului.