Misterele Castelului de Corali
Edward Leedskalnin a conceput si a dus la bun sfarsit proiectul unei constructii colosale, asa cum lumea nu mai vazuse niciodata – Castelul de Corali. A lucrat singur, folosind unelte simple si scripeti. Oamenii de stiinta de astazi recunosc ca sunt inca uimiti de faptul ca acest om a mutat acele pietre mari, cioplite din coral, a ridicat blocuri masive de piatra, a construit edificii fantastice, inclusiv un obelisc, si asta de unul singur, fara ajutorul unei masinarii. Leedskalnin a extras din cariere si a ridicat fara niciun ajutor pietre cu o greutate de doua ori mai mare decat cel mai mare bloc de piatra din Marea Piramida. In total, el a cioplit si amplasat peste 1.000 de tone de piatra de coral, cea mai mare realizare a unui om din toata istoria omenirii. Constructia a fost denumita Castelul de Corali si poate fi asociata marilor minuni ale lumii. Nimeni nu l-a vazut pe Leedskalnin cum muncea, prin anii ’20, perioada in care era extrem de preocupat de constructiile sale. El a ridicat un zid din dale de piatra, fiecare cantarind cateva tone si avand o inaltime de 2,5 m, in jurul unei curti. In interior a facut un turn de doua etaje, la parterul caruia si-a stabilit atelierul si un depozit, iar etajul l-a folosit ca locuinta personala, utilizand doare unelte simple. Pe baza acestora s-au putut face anumite presupuneri legate de metodele de lucru ale lui Edward Leedskalnin. Se pare ca introducea in piatra un cablu, la cativa metri adancime, cu ajutorul unui tarus din otel, atasand celalalt capat al cablului la un aparat pe care-l deplasa inainte si inapoi, intr-o miscare ca de fierastrau, pana cand se facea o taietura de adancimea cablului introdus in piatra. Executa apoi o a doua taietura, in acelasi mod, la o distanta determinata de dimensiunile dalei de care avea nevoie. Letonul a lucrat la proiectul sau timp de 25 de ani.
Castelul de Corali se intinde pe o suprafata de 5 ha, iar turnul, la care s-au folosit 160 de tone de piatra de coral, este alcatuit din blocuri de piatra ce cantaresc aproximativ 9 tone fiecare. Intre zidurile masive ale turnului se gasesc piese de mobilier si obiecte mobile de-a dreptul fantastice, inclusiv un pat ce poate fi ridicat pana la tavan, balansoare din piatra ce cantaresc mii de kilograme, echilibrate cu atata finete, incat se misca la cea mai mica atingere. Semicercuri mari impodobesc zidurile din gradina, inalte de 6 m, si tot acolo se afla si un obelisc de 28,5 tone, ce se inalta maiestuos spre cer. De asemenea, la Castelul de Corali se gaseste un telescop polar, sculptat in piatra de coral, cu o inaltime de 8 m si o greutate de aproape 30 de tone.
Un om remarcabil din toate punctele de vedere si foarte putin cunoscut in afara Floridei, Edward Leedskalnin a efectuat studii si experimente si in domeniul curentului magnetic, iar teoria lui despre forta cosmica merge pe aceeasi linie cu teoria campului unificat emisa de Albert Einstein. Pozitia Castelului de Corali este asociata matematic cu reteaua energetica a Pamantului. Latitudinea si longitudinea normale pe suprafata Pamantului nu coincid insa cu latitudinea si longitudinea retelei energetice, din cauza ca sunt decalate pozitiile polilor. Leedskalnin stia ce face atunci cand a ales aceasta regiune pentru a construi, numai din piatra, o asemenea „Gradina a Raiului”. Se presupune ca el cunostea faptul ca, in anumite puncte de pe glob, exista localitati unde fortele gravitationale pot fi manipulate prin aplicarea anumitor armonice geometrice. De asemenea, in zilele noasre se stiu ca exista anumite anomalii gravitationale, multe dintre acestea aflandu-se in adancul oceanelor. Totodata, hartile de navigatie moderna indica niste parti ale oceanului unde apa este cu 75 m sau chiar mai mult deasupra nivelului marii. Acolo unde exista aceste conditii geometrice, este evident posibil ca oamenii care detin cunostinte legate de folosirea fortelor gravitationale sa inalte cladiri de mari dimensiuni din materiale grele. Stonehenge, piramidele antice, templul de la Baalbek si, poate, piramidele din America Centrala si de Sud reprezinta rezultatul unei combinatii de cunostinte si anomalii gravitationale.
Sursa: Revista Focul Vietii
