Decolonizarea si desfiintarea blocurilor
In anii 1950 incepe o perioada de decolonizare. Unele dintre statele infiintate nu intrau nici in tabara vestica, nici in cea estica. Politicile de reforma sovietice incepute in 1985 determina implozia blocului rasaritean si incheie Razboiul Rece.
Dupa eliberarea Indiei de sub dominatia britanica in 1947, incepe o lupta politica indelungata care se incheie cu impartirea subcontinentului in doua natiuni, India si Pakistan. Procesul de decolonizare se extinde pe tot globul. In 1949, tarile din Asia de Sud-Est, printre care si Indonezia, devin independente, iar in anii 1950 si 1960, aproape toate coloniile din Africa isi castiga autonomia. Numarul de state suverane ajunge de la 50 in 1900, la 180 in 1990.
Procesul de decolonizare a avut loc fie violent, ca in cazul Algeriei, fie pasnic, ca in cazul Indiei. Dominatia straina din unele colonii a fost inlocuita de regimuri dictatoriale. Dictatura si coruptia ulterioara au caracterizat multe state independente africane. Pentru a evita sa devina pioni ai Marilor puteri, statele din Lumea a Treia formeaza in 1955 Miscarea de nealiniere.
Sfarsitul confruntarii rigide intre cele doua blocuri incepe in 1985, cand Mihail Gorbaciov devine secretar general al Biroului Politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Sub conducerea lui Brejnev, cursa inarmarii, structurile de stat ineficiente si dogmatismul rigid adusesera URSS in criza economica si sociala. Gorbaciov incepe o politica radicala de reforme economice si politice prin slogane precum glasnost (transparenta) si perestroika (reconstructie). Pretentia suprematiei sovietice asupra blocului estic a fost abandonata. Desi Uniunea Sovietica isi trimisese tancurile ca raspuns la revolta din 1968 a cehilor care cereau reforma, societatile oprimate din statele satelit se foloseau acum de noua libertate de miscare pentru schimbarea revolutionara. Odata cu disparitia blocului rasaritean, razboiul Rece se incheie in mare parte fara violenta.
