Imbolnavirile organelor genitale in pubertate
In prima şi a doua copilărie, se pot constata la fetiţi o serie de îmbolnăviri ale organelor genitale cărora trebuie să le acordăm importanţă şi să le tratăm cu cele mai eficace mijloace. Astfel pot interveni :
a) Afecţiuni inflamatorii. Vulvitele şi vulvovaginitele sînt afecţiuni inflamatorii produse de microbi, fiind favorizate de faptul că nu există o barieră mecanică de închidere a vulvei decît după pubertate ; intervine rezistenţa scăzută la infecţii a mucoasei vaginale, determinată de lipsa hormonilor estrogeni şi nerespectarea măsurilor de igienă, avînd în vedere că apropierea anusului face ca microbii ce se află acolo să ajungă în vagin.
Vulvita fetiţelor bolnave de oxiuroză este produsă din cauza scărpinatului sau uneori chiar parazitul însuşi ajunge în vagin şi depune ouă. Oxiuroza este foarte frecventă la această vîrstă şi trebuie bine tratată.
Vulvovaginita cu corpi străini este o îmbolnăvire ce poate avea consecinţe serioase. In timpul jocului fetitle introduce în vagin cele mai felurite obiecte ce produc o secreţie serosanguinolentă şi apoi purulentă. Tratamentul se face numai de către medic.
Infecţia gonococică este de obicei rară şi se produce prin contaminarea de la un membru al familiei bolnav sau, rareori, ca urmare a unui viol sau atentat la pudoare.Ea trebuie foarte energic tratată, pentru ca infecţia sâ nu ajungă la organele genitale interne.
Volvovaginita micotică (cu ciuperci) se întîlneşte la fetite supuse unui tratament antibiotic prelungit. Ea se recunoaste dupa o secreţia albă, grunjoasă, cu mîncărimi si arsuri si se tratează cu soluţii concentrate de bicarbonat si glicerina boraxată, iar intern se administreazăVulvovaginitele cu tricomonas sînt destul de frecvente trebuie precizate prin examenul microscopic al secreetiei şi tratate de specialist.
– Leucoreele (scurgerile funcţionale) pot apărea în afara infecţiilor şi sînt produse de un exces de hormoni mai ales înainte de pubertate.
b) Traumatismele vulvovaginale pot fi contuzii simple, produse prin loviri, căderi, înţepături, tăieri sau pot fi provocate de tentative de viol. In toate cazurile tratamentul il face medicul.
c) Afecţiunile tumorale sînt rare, dar totuşi nu sînt excluse. Cele maligne sînt extrem de rare, dar evoluţia lor este gravă dacă nu sînt descoperite din vreme şi tratate. Tumorile benigne se pot întîlni mai frecvent sub următoarele forme :
– condiloamele excrescenţa gri-roz pe regiunea vulvară ;
– polipii care se formează în canalul cervical ;
– tumorile chistice ale ovarului, formate din pungi cu lichid seros sau mucos. Tumorile se recunosc după simptome şi anume : prezenţa durerilor la palparea abdomenului inferior şi, de obicei, existenţa unei pubertăţi timpurii.
Intervenţia chirurgicală este delicată şi trebuie deci făcută de specialist pentru ca dezvoltarea ulterioară a fetiţei să nu fie tulburată.
d) Malformaţiile congenitale nu sînt prea frecvente, dar trebuie depistate la timp. încă de la naştere trebuie sesizate şi corectate unele anomalii ca : absenţa despărţi-intre anus şi vagin, deschiderea patologică a uretrei, O alta categorie.este dată de obliterarea din inferior sau de imperforarea himenului şi se vor manifesta dupa pubertate cand sangele mentrual nu se poate drena si se acumuleaza in vagin si uter.
– Malformarea vaginului consta in absenta lui totala sau partiala si ele se descopera dupa pubertate cand vo fi tratate.
– Malformarea uterului sunt mai frecvente creând nepaceri in perioada de activitate genitala. Ele vor fi diagnosticate dupa puberate si corectate.
Sursa: Sfaturi pentru tinerii casatoriti, Prof. Dr.Ioan Vinti, Bucuresti 1975
