Rolul Garzii Pretoriene

Garda Pretoriana a fost infiintata de catre Octavian Augustus la scurt timp dupa venirea sa la putere in Imperiul Roman, in 27. i.Hr. Rolul garzii era de a proteja imparatul si de a suprima nemultumirea poporului. Dezvoltandu-se din garda de corp personala a suveranului, a ajuns sa indeplineasca functia unei politii secrete la Roma. Este semnificativ faptul ca multi dintre membrii sai au renuntat la uniformele militare pentru haine civile, pentru ca acest lucru le permitea sa se amestece in multime fara sa fie observati, sa culeaga informatii si sa-i tina sub observatie pe potentialii conducatori ai opozitiei. Cu mult mai bine platiti decat soldatii romani obisnuiti, pretorienii au devenit din ce in ce mai influenti. Condusi de comandantul lor, Lucius Aelius Sejanus, acestia si-au demonstrat nou dobandita importanta asasinandu-i cu cruzime pe toti potentialii rivali si adversari politici ai imparatului Tiberius. Acest act de barbarie i-a transformat pe pretorieni in puterea cruciala a Romei si noii fauritori de imparati ai imperiului, rol pe care l-au jucat prima data in anul 41 d.Hr., cand s-au asigurat ca la tron este ales Claudius.

Din acel moment, fiecare imparat a trebuit sa ramana in relatii bune cu Garda Pretoriana, garantandu-le o parte din prazile imperiale si oferindu-le functii profitabile cand se retrageau din activitate. In cel mai rau caz, imparatul risca sa fie obligat sa faca gesturi de conciliere ori sa fie inlaturat de la putere. In timpul razboiului civil care a urmat dupa moartea lui Nero, in anul 69 d.Hr., Garda a avut un rol fundamental pentru a decide cine va fi noul imparat; apoi, pe masura ce Roma decadea tot mai mult, pretorienii au gravitat in jurul unor imparati din ce in ce mai slabi, pana cand in cele din urma l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit, uzurpatorul Maxentius, care in 312 d.Hr. a suferit o infrangere zdrobitoare in lupta cu Constantin, la podul Milvian. De aceea, prima miscare a noului imparat a fost sa desfiinteze Garda Pretoriana definitiv, declarand ca devenise nimic mai mult decat o banda de tradatori pe care nu te poti bizui.

Sursa: Tom Ambrose, Despoti si dictatori, Litera 2009
Sursa foto: wikipedia.org