Prima perioadă intermediară (2200-2060, dinastiile VII–X)

Prima perioadă intermediară

Prin perioadă intermediară se înţelege, în istoria Egiptului, o perioadă de regres în plan politic, cultural şi economic. Această primă perioadă intermediară mai este cunoscută şi sub numele de perioada herakleopolitană, deoarece centrul politic al Egiptului era oraşul Herakleopolis.

Provinciile ţării devin treptat independente. Egiptul de Sus gravita în jurul oraşului Theba, de unde faraonii vor începe procesul de reunificare şi centralizare a ţării.

Este un moment de transformări politice şi religioase care se caracterizează prin creşterea importanţei zeului Osiris, în contrast cu ideea religioasă a Regatului vechi în care Ra era zeu suprem.

În jurul anului 2060, faraonul Mentuhotep al II-lea din dinastia thebană înfrânge pe regele din Herakleopolis, astfel că în jurul anului 2050 Egiptul este din nou unificat iar puterea centrală reuşeşte să controleze întregul teritoriu.