Ciuful pitic (Otus Scops)

Ciuful pitic

Ciuful pitic (inaltime 18 cm) apare doar in sezonul cald, fiind singura pasare de prada de noapte de la noi ce migreaza in anotimpul rece, datorita hranei sale formata din insecte. Penajul este cenusiu-maroniu cu pete mai deschise si mai inchise; partea inferioara cu stropi intunecati.

Cuibareste in scorburi si in cuibul altor specii, ca cele de cotofana, in ruine si chiar in localitati. Este intalnit in padurile luminoase ale tinuturilor joase, cat si in luncile raurilor. Cartierele de iernare sunt regiunile Africii Centrale.

Este lipsita de gusa, iar penajul este moale si infoiat, pentru care fapt nu face nici cel mai mic zgomot in zbor. Gatul este scurt, capul voluminos iar ochii mari, orientati frontal si inconjurati de cate un disc de pene dispuse radiar, asa-numitul „disc facial”.

Ciocul este relativ scurt, mult curbat, ingropat la radacina in pene aspre, de forma paroasa, numite vibreze. Baza mandiulei superioare are un invelis membranos – ceroma – in care se deschid narile. Este o pasare adaptat la viata nocturna, cu simtul vederii foarte dezvoltat.

Auzul este exceptional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate si se deschid la exterior prin niste pliuri de piele, ce se desfac ca niste adevarate pavilioane auditive. Se hraneste cu rozatoare sau insecte, pe care le vaneaza noaptea sau in crepuscul si pe care le inghite de obicei intregi. Resturile de la hrana sunt eliminate su forma de cocoloase, ingluviile.

Ouale sunt albe, aproape sferice, si clocitul incepe dupa depunerea primului ou. Puii, acoperiti de regula de un puf des, au o dezvoltare nidicola.