ADJIB (dinastia I)
ADJIB
Deşi în ultimele decenii descoperirile arheologice au reuşit să clarifice multe aspecte ale Epocii Arhaice din istoria Egiptului antic, totuşi datele referitoare la domniile faraonilor sunt încă puţine, incerte, şi orice investigaţie ulterioară poate aduce schimbări esenţiale în interpretarea lor.
În acestă epocă a istoriei egiptene faraonii sunt identificaţi în general prin intermediul numelui-Horus, modalitate considerată de oamenii de ştiinţă cât de cât sigură, dacă ţinem cont de faptul că nu toate numele faraonice existau în Epoca Arhaică.
Ca atare, Adjib este numele-Horus al celui de-al 6-lea faraon al dinastiei I. În literatura de specialitate faraonul este cunoscut şi sub denumirea de Anedjib (după P. Kaplony), iar W. B. Emery a utilizat o fonetizare aparte a numelui, respectiv Enezib.
Pe baza unor inscripţii de pe fragmentele de ceramică provenind de la Saqqara, dar şi a unei pecete regale de la Abydos, se poate afirma cu certitudine faptul că Adjib a fost urmaşul lui *Den şi precursorul lui *Semerkhet.
Datorită lipsei unor informaţii certe, durata domniei acestui faraon diferă de la un specialist la altul. După J. von Beckerath ar fi vorba de 6 ani, alţii i-au atribuit 10 ani ( P. Kaplony, Th. Schneider ), în timp ce Manethon scria de 26 de ani.
Ultimele investigaţii ale lui T. Wilkinson vorbesc de o domnie mai lungă, cercetătorul bazându-se pe faptul că inscripţiile de pe două fragmente de ceramică, de la Saqqara şi Abydos, menţionează celebrarea unei sărbători sed a suveranului.
Autorul a avut în vedere faptul că, în conformitate cu documentele mai târzii, acest jubileu de reconfirmare a domniei şi de reîntinerire a suveranului avea loc, cel puţin teoretic, după primii 30 de ani de domnie.
Semnificaţia numelui Adjib a fost, de asemenea, obiectul unei dispute în rândul specialiştilor, cea mai potrivită pare a fi „Cel cu inima sigură“. Pe teritoriul Egiptului numele-Horus al faraonului este atestat prin descoperirile de la Saqqara, Heluan şi Abydos.
În afara Egiptului numele se găseşte şi pe două peceţi provenite de la aşezarea En Besor din Israel. Menţionăm faptul că numele-Horus era înscris în interiorul serekhului atât de caracteristic Epocii Arhaice.
Pentru prima dată în istoria faraonică numele de domnie al unui suveran, respectiv Adjib, a fost asociat cu apelativul „cei doi zei“ (nebui), care se referă la divinităţile Horus, din Egiptul de Jos, şi Seth, din Egiptul de Sus.
Prin urmare, putem vorbi de o recunoaştere a autorităţii lui Adjib pe întreg teritoriul egiptean antic, iar nebui poate fi considerat un precursor al viitorului nume regal nebti prin intermediul căruia se confirmă dualitatea regatului.
Cu toate acestea, în timpul domniei lui Adjib unii egiptologi nu exclud existenţa unor conflicte dinastice, dacă avem în vedere faptul că urmaşul faraonului, *Semerkhet, a înlăturat deseori numele predecesorului său de pe vasele de piatră. În orice caz, posteritatea, mai ales cei care au compilat Lista regală de la Saqqara, l-au prezentat pe Adjib ca primul faraon al Egiptului(a se vedea şi *Semerkhet).
Săpăturile arheologice au reuşit să scoată la iveală existenţa unor domenii ale lui Adjib. Unul dintre acestea servea cultului funerar al faraonului, fiind numit „Horus, cel sfânt al corporaţiei“, altul era numit „Cetatea vitelor regelui Egiptului de Sus şi de Jos, Mer-p(u)-bia“.
Cunoaştem şi numele trezoreriei regale, „Casa roşie“ (Per-Djeser), iar potrivit unei inscripţii de pe o pecete regală, exista şi un sector al administraţiei regale care se ocupa de creşterea şi tăierea porcilor.
De asemenea, există informaţii cu privire la relaţiile externe ale Egiptului din timpul domniei lui Adjib. În Israel, la En Besor, a fost dezgropată o clădire de cărămidă arsă, care a fost utilizată pentru captarea apei. Într-o groapă, în afara incintei, au fost descoperite peceţi cu numele regilor egipteni, printre care şi cel al lui Adjib. Ceea ce pare semnificativ este faptul că peceţile au fost confecţionate din mâlul local, ceea ce poate constitui un indiciu că la En Besor existau funcţionari egipteni.
Relaţii comerciale existau şi cu Byblos-ul, deoarece produse provenite din acea zonă sunt menţionate pe vasele de piatră ale lui Adjib, cum ar fi cazul coniferului numit în egipteană ash, probabil ienupărul.
Ca şi predecesorul său, Adjib a fost înmormântat la Umm el-Qaab, lângă Abydos. Mormântul său, comparativ cu cele ale altor regi ai dinastiei, este unul modest, chiar nefinisat, ceea ce a determinat pe unii egiptologi să presupună o moarte neaşteptată a suveranului.
Cel mai important monument al domniei sale este o mastaba de dimensiuni mari, descoperită la Saqqara (S 3038), care a aparţinut unui înalt funcţionar al lui Adjib. Monumentul se remarcă prin combinarea celor două elemente arhitectonice caracteristice celor două regiuni ale Egiptului: structura în trepte a sudului şi cea a faţadelor de palate ale nordului. În special primul element poate fi socotit important în evoluţia ulterioară a piramidelor în trepte.
Sursa: Miron Cihó, Lexiconul Faraonilor