Doica pestilor

Doica pestilor

Cele mai mari scoici din tara noastra sunt scoicile care traiesc in rauri (Unio pictorum), cu valve ovale, galbui, groase, de 5-6 cm lungime, si rudele lor bune care isi duc viata in mlastini (Anodonta cygnea), cu valve mai mari (17-20 cm), mai subtiri si de o culoare mai intunecata, brun-maronie, adesea folosite la confectionarea de scrumiere sau obiecte de arta (cutii, rame etc). In unele locuri carnea lor se consuma ca si cea a stridiilor.

Scoicilor de rau si de mlastina le da tarcoale un pestisor din familia crapului, numit boarta (Rhodeus amanis), raspandit in toata Europa centrala si rasariteana ca si in Asia Mica. Deosebit de interesanta este reproducerea acestui pestisor.

Primavara, cand se apropie timpul de depunere a icrelor, din orificiul genital al femelei ia nastere un tub tegumentar lung si subtire, tubul de ouat.

Masculul „capata in acest timp un colorit splendid si porneste in cautarea unei scoici vii. Isi alege una si nu lasa nici un adversar sa se apropie de ea, in afara de femela care, cu ajutorul tubului de ouat, incepe sa vare cele aproape 40 de oua intre valvele scoicii atunci cand acestea se deschid pentru respiratie si hranire.

Masculul isi revarsa aproape in acelasi timp laptii pana cand toate ouale sunt fecundate. Puii de peste, alevinele, isi gasesc un adapost viu in camera branhiala a scoicii, o adevarata vatra ca o rulota.

Pestisorii se dezvolta in voie, avand si oxigen si hrana puse la dispozitie de scoica, in lunile mai si iunie aceasta se deplaseza si ea de la mal spre mijlocul garlei. E perioada cand pestisorii parasesc adapostul invatand sa inoate.