Scoici producătoare de perle
Scoici producătoare de perle
De-a lungul coastei răsăritene a Peninsulei Arabice, pe o lungime de 50 km, se înşiruie peste două sute de bancuri de scoici producătoare de perle.
Zeci de mii de locuitori – arabi şi negri – se îndeletnicesc cu primejdioasa şi istovitoarea meserie de pescuitori de perle, care se desfăşoară la 20-25 m adâncime. Aceeaşi imagine o întâlnim în golful Mexic, în golful Panama şi pe ţărmurile Oceanului Indian.
De sute, poate de mii de ani, oamenii cunosc preţul mărgăritarelor. Din antichitate până în prezent ele şi-au păstrat reputaţia de a fi micile pietre preţioase de origine organică şi, alături de diamante, poate cele mai căutate şi scumpe ca valoare.
„Fabricantul” lor este o scoică modestă, Pteria margaritifera, aducând la înfăţişare cu stridiile. Are o cochilie groasă ca o farfurioară meşterită neîndemânatic şi străbătută de coaste proeminente, între valvele căreia se adăposteşte „lacrima mării”, cum frumos o numea un mare poet oriental.
La obârşia mult cantatei perle stă un mărunt corp străin, un grăunte de nisip ori un viermişor – rudă cu tenia, numit Tylodephalum margaritiferae, strecurat din întâmplare între corpul şi mantaua scoicii atunci când valvele se deschid pentru a îngădui curentului proaspăt de apă să aducă hrana moluştei.
Pentru a se apăra, scoica secretă treptat, în jurul oaspetelui nedorit, o sumedenie de învelişuri concentrice, asemenea foiţelor de ceapă, închizându-l pentru vecie într-o rotundă închisoare de sidef.
Până la sfârşitul veacului trecut, pe piaţa mondială a pietrelor preţioase circulau doar mărgăritare naturale, scoase din adâncul oceanului de pescuitorii de perle. Dar pentru satisfacerea unei cereri de „frumos” din ce în ce mai mari, japonezii au inventat acum aproape o sută de ani „perla veritabilă”, cultivată aşa cum se cultivă florile.
Eroul acestei realizări extraordinare a fost Kokichi Mikimoto, un modest vânzător de melci şi scoici. Descoperind secretul folosit de scoică pentru a fabrica perla; el a imaginat un procedeu pe cât de simplu, pe atât de ingenios: însămânţarea scoicilor de perle japoneze (Pinctada niar teusii).
Din 1896 până în 1954, când a murit la vârsta de 96 de ani, Mikimoto a dus o luptă perseverentă pentru extinderea fermei sale de perle, perfecţionarea procedeelor de fabricaţie şi transformarea „creşterii” perlelor într-o industrie naţională prosperă şi rentabilă. După o serie de eşecuri care nu l-au dezarmat (a pierdut in câteva rânduri întreaga recoltă de perle), el a cunoscut un triumf deplin.
Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris