Un batrachian confundat cu un pui de dragon
Un batrachian confundat cu un pui de dragon
Într-o lucrare publicată în 1689, Johann Weikhard von Valvasor amintește că, iîntr-o zi, dirigintele poștei din Oder Laibach (în prezent, localitatea Urhnika, la 10 km de Ljubljana), pescuia păstrăvi la gura izvorului Lintvern.
Acest izvor carstic prezenta o particularitate interesantă: erupea neregulat, în funcție de cantitatea de precipitații atmosferice, intervalul dintre două erupții variind de la câteva ore la 20 de zile. Acestui fenomen i se dădea pe atunci o explicație fantastică. „Sub pământ – scria Weikhard -, nu departe de gura izvorului, trăiește un dragon; când acesta se mișcă, apa din lacul în care el se scaldă iese la exterior, ceea ce corespunde cu intermitența izvorului.”
Dorind să lărgeasca locul de pescuit, dirigintele poștei a spart o porțiune de stâncă; s-a produs o scădere bruscă a nivelului apei din interiorul stâncii și o erupție violentă a scos la suprafață un „pui de dragon”. Cronica amintește că acesta avea „lungimea unei palme și forma unui șarpe”.
La început a fost numit olm, sau proteu; în 1768, naturalistul italian Lampeti îl denumește științific Proteus anguinus. Era primul reprezentant al faunei din peșteri (cavernicole), intrat în atenția naturaliștilor.
Ulterior s-a constatat că e un Batrachian primitiv din subclasa Urodele, rudă cu salamandrele și tritonii.
Această senzațională descoperire a deschis gustul pentru cercetarea peșterilor și a formelor de viață adăpostite în ele. Va lua naștere o nouă știință, biospeologia, la a cărei constituire și consacrare mondială savantul român Emil Racovita a adus o contribuție fundamentală.
Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris