Alexandru Macedon (356 – 323 î.H.)

Alexandru Macedon

Alexandru Macedon (356 – 323 î.H.) – supranumit cel Mare, fiul regelui Philip al Macedoniei şi nepotul lui Cambyse. Macedonenii erau triburi de greci. A fost mai întâi rege al unui regat aflat în Thracia, numit Macedonia (336-323 î.H.), cu numele Alexandru III.

Dacă principalele bătălii ale tatălui său au fost îndreptate contra Imperiului Bizantin, principalele campanii ale lui Alexandru au fost contra Imperiului Persan (Darius al III-lea, care ajunsese şi el până la Dunăre), imperiu pe care l-a şi cucerit în final, atingând graniţa Indiei spre răsărit, a Daciei şi a Porţii de Fier a Caucazului spre nord, a Egiptului spre sud, încercând să unifice micile regate ale Greciei antice sub conducerea sa şi să alcătuiască în zonă o forţă capabilă să ţină piept marilor imperii care luptau între ele pentru teritorii: Imperiul Persan şi Imperiul Roman.

Astfel, înainte de apariţia creştinismului, care a fost tot un gest protestatar faţă de Imperiul Roman, Alexandru Macedon a făcut cel mai important gest al lumii vechi din sudestul Europei pentru apărarea identităţii şi integrităţii civilizaţiei zonale. Este notabil faptul că principalul său sfătuitor a fost Aristotel. Acest lucru a fost observat de Dimitrie Cantemir, care, în campania lui Petru cel Mare al Rusiei din 1723 la Marea Caspică (pentru controlul Porţii de Fier a Asiei şi contra otomanilor) a căutat şi a descoperit acolo fortificaţiile lui Alexandru Macedon, le-a semnalat, a ridicat relevee ale edificiilor, a executat harta locului (dinspre Marea Caspică) şi a copiat inscripţii.

Textele se află în Collectanea Orientalia, în arhivele Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg, dar au fost publicate cu desene cu tot de Grigore Tocilescu în ediţia de Opere Dimitrie Cantemir, 8 vol., Bucureşti, 1878.

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor