Ce este electricitatea statică?

Electricitatea statica
Principiul generatorului Van de Graaff. Sarcina electrică este purtată de curele izolatoare, pe sfere izolatoare de acumulare.

Ce este electricitatea statică?

Electricitatea produsă de sarcini imobile se numeşte statică. Prin frecarea a două obiecte se produce un transfer de electroni de pe unul pe celălalt, astfel încât unul se încarcă pozitiv, iar celălalt negativ (sistemul format din cele două corpuri nu i s-a dat nici o altă sarcină exterioară, din care motiv sarcina pozitivă rezultantă este egală şi de semn contrar cu cea, negativă).

Dacă unul din cele două obiecte este un material izolant, sarcina electrică se acumulează pe suprafaţa sa. De exemplu, dacă un stilou de plastic este frecat cu o bucată de stofă, el va acumula sarcină negativă şi va atrage mici bucăţele de hârtie. Hârtia se va încărca pozitiv şi se va orienta spre stilou. Sarcinile electrice acţionează similar polilor magnetici; sarcinile de acelaşi semn se resping, iar cele de semne contrare se atrag. Dacă un corp conductor izolat, încărcat negativ, este atins cu mâna, atunci sarcina lui trece spre pământ sub forma unui curent electric foarte slab.

Cea mai veche sursă de electricitate au constituit-o maşinile electrostatice cu fricţiune, singura formă de electricitate cunoscută până în secolul XVIII fiind cea statică. Principiul generatorului Van de Graaff, o variantă modernă a maşinii electrostatice, capabil să acumuleze o sarcină foarte mare este prezentat mai sus în ilustraţia din acest articol.


Sursa: K. G. Jackson, Electricitate întrebări şi răspunsuri, Editura Tehnică 1975