Descoperirea Cubei

Descoperirea Cubei

După ce a descoperit insulele Bahamas, Columb și-a continuat drumul la sud de Insula Isabella (una dintre insulele Bahamas) şi la 28 octombrie 1492 „a pătruns în estuarul unui râu foarte frumos” (pe ţărmul de nord-est al Cubei). După gesturile băştinaşilor, Columb a înţeles că acest pământ este atât de mare încât nu poate fi ocolit cu corabia nici chiar în 20 de zile. Atunci el a tras concluzia că a ajuns la una din peninsulele Asiei de răsărit. Dar aici nu existau nici oraşe bogate, nici regi, nici aur şi nici mirodenii.

Flotila a mai înaintat puţin spre vest de-a lungul ţărmului nordic al Cubei. Uneori se întâlneau mici aşezări. Într-un loc, amiralul a debarcat doi soli şi le-a dat ordin să-l caute în interiorul ţării pe regele băştinaş şi să stabilească relaţii cu el. Unul dintre soli vorbea limba arabă. Dar în această ţară ciudată nimeni nu înţelegea nici „chiar” limba arabă.

După ce s-au îndepărtat puţin de ţărm, solii au găsit nişte sate cu case mari, înconjurate de ogoare cultivate cu plante necunoscute europenilor. O singură plantă o cunoşteau: bumbacul. În case au văzut baloturi de bumbac.

Din el femeile făceau ţesături grosolane sau împleteau plase. Bărbaţii şi femeile întâlnite de străini „mergeau cu tăciuni în mână şi cu o iarbă folosită pentru fumat”. Astfel au văzut europenii pentru prima oară cum se foloseşte tutunul, iar plantele cultivate necunoscute erau porumbul, cartoful şi tutunul, care mai târziu s-au răspândit pe toate continentele locuite.

Corăbiile lui Columb aveau din nou nevoie de reparaţii, din care cauză flotila a mai rămas aproape două săptămâni în dreptul ţărmului de nord-est al Cubei. După ce s-au terminat reparaţiile, Columb a înaintat de-a lungul ţărmului Cubei ceva mai departe spre nord-vest până a ajuns la nişte insule pe care le-a denumit „Grădinile regelui” (astăzi Camaguey).

Cuba avea o populaţie foarte redusă. Lui Columb i s-a părut lipsit de sens de a naviga mai departe spre vest. El credea că din întâmplare a nimerit în partea cea mai săracă a Chinei. În schimb, la răsărit de China trebuie să existe bogata insulă Japonia.

De aceea, Columb s-a întors şi a pornit de-a lungul ţărmului Cubei, spre sud-est. În acest timp (la 20 noiembrie 1492) Martin Pinzon a dispărut cu corabia sa „Pinta”. Columb bănuia că este vorba de trădare. El credea că cel mai mare dintre fraţii Pinzon vrea să descopere pe cont propriu minele de aur. După fuga „Pintei” Columb a mai navigat încet spre est până a ajuns în punctul unde ţărmul „deviind spre sud a luat direcţia sud-vest”-(adică a ajuns până la extremitatea răsăriteană a Cubei).

Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici; în româneşte de: Ion Vlăduţiu şi M. Leicand