Bătălia de la Wabash – 1791

Bătălia de la Wabash

Cea mai răsunătoare înfrângere suferită de armata americană în faţa nativilor „lumii noi”, bătălia de la Wabash, a reprezentat una dintre cele mai grele pierderi militare pe care Statele Unite ale Americii au trebuit să le suporte în tânăra lor istorie.

În luna noiembrie a anului 1791, generalul şi guvernatorul teritoriului Ohio, Arthur St. Clair, a demarat, la solicitarea preşedintelui George Washington, o campanie militară de impunere a păcii împotriva indienilor Miami, Shawnee şi Delaware, stabiliţi pe atunci în apropierea localităţii Fort Wayne, Indiana de astăzi.

Trupele generalului erau formate din două regimente, dar pentru că mulţi soldaţi au dezertat, până la 4 noiembrie nu au mai rămas decât 1 400 de oameni care să desfăşoare asaltul.

Au campat pe malul râului Wabash. Înaintea zorilor „Mica Ţestoasă”, marele lider războinic al indienilor Miami, i-a atacat cu o armată de 1 200 de oameni, beneficiind din plin de elementul surpriză. Înaintea prânzului, jumătate din armata generalului Clair zăcea răpusă în câmpie.

Supravieţuitorii din bătălia de la Wabash au dezertat, lăsându-şi în urmă morţii, opt tunuri, 1 200 de muschete, cai şi provizii. „Mica Ţestoasă” a pierdut numai 21 de războinici în timp ce Arthur St. Clair s-a întors acasă doar cu 48 de oameni.

Sursa: Prof. Cornelia Cucu