Ce este hernia si cum o tratam?

Hernia reprezintă ieşirea unui organ (cel mai frecvent o ansa intestinală) din cavitatea peritoneală printr-un punct de slabă rezistenţă de la nivelul musculaturii peretelui abdominal, ajungând imediat sub piele. Aceasta apare datorită unui dezechilibru între presiunea intraabdominală şi rezistenţa peretelui abdominal. Cel mai frecvent este cosecinţa unui efort fizic intens sau poate sa apară la persoane care solicită excesiv musculatura abdominală: tuşitori cronici, bărbaţi cu afecţiuni ale prostatei, constipaţie etc. În funcţie de localizarea acestor puncte de slabă rezistenţă, herniile se împart în: - hernii inghinale – apar sub forma unei umflături localizate la nivelul regiunii inghinale sau chiar la nivelul scrotului şi sunt mult mai frecvente la bărbaţi decât la femei; - hernii ombilicale – sunt vizibile sub forma unei proeminenţe localizate la nivelul ombilicului şi sunt mai frevente la copii şi femei; - hernii femurale – apar la rădăcina coapsei sub forma unor umflături, care adesea pot fi confundate cu o adenopatie (ganglion) şi sunt majoritare la femei. Hernia necomplicată este aproape asimptomatică, în sensul că apariţia proeminenţei (umflăturii) în una din zonele precizate mai sus nu este însoţită de durere, ci doar de o simplă jenă, care poate fi uşor ignorată. Hernia poate fi împinsă cu uşurinţă la loc in cavitatea peritoneală. Acesta e momentul optim pentru terapie. Din păcate, din cauza lipsei unei informări adecvate, mulţi pacienţi pierd acest moment, care poate dura ani de zile şi ajung la medic în faza instalării complicaţiilor. Acestea constau în încarcerare (hernia nu se mai poate reduce în cavitatea peritoneală), strangulare (suprimarea circulaţiei la nivelul segmentului herniat cu apariţia necrozei şi a ocluziei intestinale – „încurcătura de maţe”) şi peritonita (perforaţia unei anse intestinale). Pentru pacientul ajuns în faza complicaţiilor tratamentul este mult mai dificil, fiind soldat cu diferite sechele şi risc de recidivă. Tratamentul herniilor este exclusiv chirurgical. De-a lungul timpului a trecut prin diferite faze, de la procedeele vechi cu ancorarea sub tensiune a ţesuturilor de rezistenţă din zonă, cu spitalizare de până la 7 zile, la folosirea de materiale protetice şi spitalizare de zi, la momentul actual.

Sursa: sibiu100.ro / Dr. Tănăsescu Ciprian Medic Primar Chirurg Doctor în Știinţe Medicale