Viața lui Ion Heliade Rădulescu (1802 – 1872)

Ion Heliade Rădulescu s-a născut în ianuarie 1802 la Târgoviște. Învață să citească românește descifrând slovele din Alexandria. La treisprezece ani se înscrie la Școala grecească de la Măgureanu, după ce studiase limba greacă acasă. Apoi, în 1818, trece la Școala română de la „Sf. Sava”, condusă de profesorul transilvănean Gheorghe Lazăr.

După absolvirea cursurilor, Ion Heliade Rădulescu deveni profesor și ajutor al lui Lazăr, după moartea căruia preia conducerea școlii până în 1828. La „Sf. Sava” Heliade a predat gramatica, retorica, istoria, logica, geografia, matematica.

Greutățile în care s-a zbătut pentru a-și ține lecțiile ne sunt reprezentate emoționant într-o scrisoare către Costache Negruzzi. Rândurile pe care le reproducem ne înfățișează condițiile în care se desfășoară învățământul în perioada când Ion Heliade Rădulescu a condus școala „Sf. Sava”:

„Venea iarna; lemne nicăieri; fiecare școlar aducea câte un lemn după unde găsea, care abia era în stare să încălzească preajma unei sobe sparte ce umple casa de fum și să topească fulgii de zăpadă, ce vijalia ii repezia pe ferestrele cele sparte. Tremurând, cu mâna înghețată pe compas și pe creta ne facem lecția…”

Participă alături de Dinu Golescu la înființarea Societății literare (1827).

În 1828 tipărește la Sibiu Gramatica românească, iar la 8 aprilie 1829 apare la București, sub conducerea lui Heliade, primul număr din Curierul românesc, căruia îi adaugă în 1837 Curierul de ambe sexe.

Ion Heliade Rădulescu participă și la înființarea Societății filarmonice, iar în 1834, la examenul de absolvire a Școlii de muzică vocală, de declamație și de literatură, înființată din inițiativa membrilor Societății filarmonice, se reprezintă Mahomet de Voltaire și Amfitrion de Molière, ambele în traducerea lui Ion Heliade Rădulescu, care era profesor de literatură și director al școlii.

Până în 1848 activitatea bogată de ziarist, traducător, editor a lui Heliade continuă cu succes. Opera de traducător a acestuia este considerabilă. În spiritul timpului, el traduce atât din operele scriitorilor clasici (Molière), dar cu deosebire din bogata literatură romantică a secolului (Lamartine, Byron). În 1846 ia inițiativa înființării unei Biblioteci universale, în care își propune să publice tot ce era mai reprezentativ în literatura și filozofia universală.

În pregătirea și desfășurarea revoluției bughezo-democratice din Țara Românească Ion Heliade Rădulescu a avut un rol important, deși în problema împroprietăririi țăranilor, obiectiv principal al revoluției, a adoptat o atitudine moderată.

După înăbușirea revoluției, Ion Heliade Rădulescu s-a expatriat ca și alți conducători ai ei. După o ședere de câțiva ani la Paris, apoi la Constantinopol, s-a înapoiat în țară în 1859.

În 1867, Ion Heliade Rădulescu este membru al Societății literare române și primul ei președinte. A murit in 1872.