Struțul african (Struthio camelus)

Struțul african

Struțul african (Struthio camelus) este pasărea cea mai mare din lume, având o înălțime maximă de 275 cm și atingând o greutate maximă de 150 Kg. După cum o arată și numele, trăiește în ținuturile africane de stepă și semidesert, dar ajunge și în peninsula Arabia.

Struțul african are corpul robust, iar aripile – deși aparent dezvoltate – sunt lipsite de putere. Penele aripilor, ca și ale cozilor, nu au duritate. Picioarele sunt foarte puternice, cu coapsele aproape golase, iar numărul degetelor reduse doar la două, caz unic la păsări, de fapt o excelentă adaptare la fugă, în special pe solul nisipos.

Într-adevar, struțul african poate alerga cu o viteză de peste 70 km pe oră, rivalizând cu viteza cailor de curse. Pasul unei păsări în plină fugă atinge 5 m. Tot picioarele sunt și o puternică armă de apărare sau de atac. O lovitură dată cu unul dintre ele, prin aruncarea lui înainte, poate doborî un animal destul de puternic, care ar încerca să se apropie de cuib sau de puiul păsării.

Capul struțului este disproporțional de mic față de corp. Are însă ochii foarte dezvoltați, iar gâtul lung și subțire îi servește ca un adevărat periscop, pentru a-i permite să scruteze zarea la distanțe apreciabile.

Coloritul penajului masculin este negru, în afară de penele aripilor și ale cozii, care sunt de un alb imaculat și folosite – renumitele pene de struț – foarte mult ca podoabă. Femela are un colorit al penelor cafeniu-deschis, uniform, de culoarea nisipului.

Struții trăiesc de obicei în carduri, însă în epoca reproducerii se despart în perechi. Într-o adâncitură, pe care o face în sol, femela depune 15-20 de ouă de culoarea fildesului, cu coajă foarte groasă, ce pot ajunge chiar la 2 kg greutatea.

Apoi ambii soți se clocesc alternativ: femela ziua, masculul noaptea. Puii ies din ou după o perioadă de incubație de cca 42 de zile. Puii la început, în „peregrinările” lor, vor fi însoțiți de ambii părinți. Până ce ajung mături, adică la 3-4 ani, coloritul puilor se aseamană cu al femelei, după care masculii capătă penaj negru. La adulți, în funcție de zonele geografice, diferă și unele caracteristici ale penajului lor.

Struțul african se hrănește în general cu vegetație, dar el consumă și numeroase insecte sau vertebrate mici, mai ales când este pui.

Struțul african este crescut și în stare semidomestică, fiind o pasăre sociabilă și ușor de dresat. Populațiile băștinașe îi folosesc asemeni câinilor de pază, pentru turmele lor de vite.

Deși pe seama struțului circulă multe legende, cel mai mult s-a încetățenit aceea după care, în caz de primejdie, acesta și-ar ascunde capul în nisip.

Relatarea este naivă și inexactă, deoarece dacă într-adevăr struțul ar fi avut acest obicei, prin selecție naturală el ar fi fost de mult timp disărut.

Ca pasăre de teren deschis, struțul se odihnește stând culcat pe pământ, cu gâtul întins, lipit de sol, însă este continuu atent la tot ce se petrece în jur.

Dacă un presupus dușman se apropie, el nu se ridică imediat, ci îl urmărește din această poziție. Când dușmanul se apropie prea mult, se ridică și fuge cu cea mai mare iuțeala.