Cand si cine a descoperit laserul? Ce este si la ce este utilizat?

In 1960 fizicianul Theodore Harold a anuntat prima "emisie stimulata" realizata cu ajutorul unui cilindru de rubin iluminat cu un flash puternic. De la o modesta metoda de laborator, in 10 ani laserul a devenit o adevarata industrie. La numai cativa ani de la descoperire, savantii sovietici A. M. Prohorov si N. G. Basov si fizicianul american C. H. Townes primesc premiul Nobel in fizica (1964) ca urmare a punerii la punct a unor utilizari ale laserului. Azi nu exista domeniu de activitate in care utilizarea "emisiei stimulate" sa nu-si fi pus intr-un anumit fel amprenta. Oamenii de stiinta l-au transformat intr-o scula de mare arta si precizie, folosita in medicina si biologie, comunicatii in spatiul cosmic, micrometalurgie si chimie. Electronistii au reusit sa-i "moduleze" oscilatiile stimulate, lucru extrem de important pentru transmiterea informatiilor, iar fizicienii l-au transformat in "amorsor" al proceselor de fuziune. Cu ajutorul unui laser cu o energie de 4 miliarde de wati in impuls a fost provocata o reacie de fuziune controlata a deuteriului. Toate aceste intrebuintari se datoresc in primul rand oamenilor de stiinta, care au facut ca puterea razei de lumina sau a fasciculului de unde electromagnetice sa urce rapid treptele ordinelor de marimi ce depasesc cu milioane de ori tot ce se obtinuse in jurul anului 1960. Nu trebuie sa uitam ca in tara noastra, inca din 1962, deci la numai un an dupa realizarea primului laser de acest gen in lume, Institutul de fizica atomica a pus in functiune primii laseri cu heliu-neon.