Perioada regatului mijlociu (Egipt: 2060-1785; dinastiile XI – XIV)

Perioada regatului mijlociu

Este o perioadă în care statul egiptean cunoaşte o însemnată dezvoltare economică, ilustrată prin relaţiile comerciale cu Creta, Asia Mică, Nubia şi Ţara Punt. Theba devine centrul politic şi religios al statului egiptean, iar zeul Amon are o poziţie dominantă.

Apogeul politic al Regatului mijlociu este în timpul dinastiei a-XII-a (1991-1785). Capitala statului este mutată la Lisht, lângă Memphis. Fondatorul dinastiei a XII-a este faraonul Amenemhat I (1991-1962), care acordă o mare importanţă organizării interne a statului egiptean.

Pentru a slăbi forţele centrifuge, desfiinţează funcţiile ereditare, inaugurând sistemul coregenţei menit să înlăture tulburările şi neînţelegerile politice de la moartea faraonului. Consolidarea statului este sporită şi de către Senusret I (Sesostris) (1962-1928) care duce o politica externă activă, fixând graniţa de sud a Egiptului la cea de a două cataractă a Nilului.

Epoca Regatului este epoca de aur a literaturii egiptene. De pe vremea domniei lui Amenemhat I a vem scrierea Învăţămintele lui Amenemhat , iar de pe vremea lui Senusret I, Povestirea lui Sinuhé.

Cel mai important faraon din timpul Regatului mijlociu este Senusret al III-lea (1787-1842), care organizează administraţia şi micşorează puterea nomarhilor. Anexează şi colonizează Nubia, până la cataracta a II-a, teritoriul Egiptului întinzându-se pe o fâşie de pământ de peste 1000 km de-a lungul Nilului.

În timpul dinastiilor a XIII-a şi a XIV-a, statul egiptean este într-un proces de decădere. Are loc o puternică criză economică şi politică, autoritatea centrală decade. Capitala se mută când la Theba când la Xois în Deltă.

Sursa: Istoria antică universală, Mihail Vasilescu