Asia

Asia
Sursă imagine: wikimedia

Asia este cel mai întins continent de pe glob, ocupând o treime din suprafața uscatului, 44.579.000 km². Este așezată aproape în întregime în emisfera nordică.

Țărmurile Asiei

Țărmurile Asiei

Asia are țărmurile foarte crestate. Apele oceanelor înconjurătoare au pătruns în uscat, creând golfuri largi și mări mărginașe, despărțite prin peninsule. Insulele și peninsulele ocupă abia 1/4 din suprafața continentului, iar influența oceanică în interiorul Asiei este foarte redusă.

Continentul Asia se întinde în latitudine de la Oceanul Arctic și până la Oceanul Indian, iar în longitudine de la Marea Mediterană până la Oceanul Pacific.

Țărmurile Asiei sunt foarte crestate, în special spre est, în zona cunoscută sub numele de „Cercul de foc al Pacificului”. Aici cutremurele și vulcanii au creat numeroase golfuri, peninsule și insule.

Dintre mările mărginașe estice deosebim: Marea Bering, Marea Ohotsk – încadrată de Insula Sahalin, Peninsula Kamceatka și Insulele Kurile, Marea Japoniei închisă între continent, Arhipelagul Japonez și Peninsula Coreea, Marea Galbenă, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud.

Arhipelagul Filipine și Arhipelagul Sondelor constituie o adevărată punte de legătură între Asia și Australia.

În partea nordică a continentului se află Marea Kara, Marea Laptev și Marea Siberiei de Est.

Cele mai importante insule din Oceanul Arctic sunt: Insulele Franz Josef, Insula Novaia Zemlea și Insulele Severnaia Zemlea.

Continentul Asia este despărțit de continentul America de Nord prin Strâmtoarea Bering.

Sudul Asiei este mai puțin crestat, cu golfuri largi și câteva peninsule uriașe.

Se disting: Peninsula Arabia, încadrată de Marea Roșie care o desparte de Africa, Marea Arabiei și Golful Persic, Peninsula India, ca un triunghi ascuțit și Peninsula Malacca, între Golful Bengal și Marea Chinei de Sud, un adevărat pivot ce ajunge aproape de Ecuador.

În partea de nord, spre Oceanul Arctic, prin mările litorale a fost deschis – „Drumul maritim de nord”.

În est și sud-est, spre Oceanul Pacific, de-a lungul țărmurilor Asiei sunt numeroase insule, cele mai multe îngrămădite în arhipelagurile Japoniei, Filipinelor și Indoneziei. În aceste insule sunt vulcani activi și cutremure frecvente. Această zonă, veșnic supusă cutremurelor și vulcanilor, se încadrează în „Cercul de foc” al Pacificului.

Relieful Asiei

Pe teritoriul acestui continent se întâlnesc toate formele de relief. Predomină însă câmpiile, dealurile și podișurile.

Deși în Asia se găsesc cele mai înalte masive muntoase din lume, munții nu ocupă decât 1/4 din suprafața continentului.

O bună parte din munții Asiei sunt tineri și se leagă de Sistemul alpino-carpato-himalayan, prelungindu-se până în Indonezia.

Podișul Pamir este nodul de unde pleacă două șiruri de munți spre Oceanul Pacific, unul către Strâmtoarea Berling, altul în direcția Insulei Taiwan (arată pe hartă aceste două șiruri de munți).

Între aceste șiruri apar vaste podișuri mult depărtate de influența binefăcătoare a mărilor și oceanelor.

Podișurile din zona tropicală sunt alcătuite din blocuri străvechi și se deosebesc ca peisaj geografic, datorită condițiilor de climă diferite.

Alte podișuri sunt aride din cauza munților ce se interpun ca un zid influențelor mărilor sau oceanelor apropiate.

Câmpiile se deosebesc și ele unele de altele, în funcție de așezare, climă, rețeaua hidrografică ce le străbate etc.

Între munții Ural și Enisei se întinde o vastă câmpie joasă și mlăștinoasă, iar în estul Mării Caspice, o câmpie semideșertică și deșertică.

În partea sud-estică, sudică și estică, pe locurile udate de marile fluvii se întind câmpii aluvionare foarte fertile.

Resursele subsolului

Asia are bogății minerale, în cantități uriașe. În partea nordică, centrală și de est se află importante acumulări de cărbuni. În zona Golfului Persic și în Câmpia Mesopotamiei sunt situate cele mai mari zăcăminte de petrol din lume. Petrol se găsește și în Indonezia, China de Vest, Siberia de Vest și în Peninsula India. Se mai întâlnesc și bogate minereuri de fier și mangan, metale neferoase, metale prețioase și metale rare, gaze naturale, sulf etc.

Clima Asiei

În Asia este o climă foarte variată, deoarece are o întindere mult mai mare, un relief variat (cu munți și podișuri), mai înalt ca cel european și dispus în așa fel încât izolează întinse regiuni interioare de influența oceanului.

Din cauza întinderii mari în latitudine, începând de la sud de Ecuator, până dincolo de Cercul Polar de Nord, în Asia se întâlnesc toate zonele de climă.

Având o suprafață uriașă de țărmuri fără adâncituri mari (golfuri, mări), care să pătrundă departe în uscat, vaste regiuni interioare sunt lipsite de influența binefăcătoare a oceanului.

În partea nordică, spre Oceanul Arctic se întind câmpii și podișuri, și numai în nord-est munți, astfel că nu există o stavilă în calea valurilor de aer ce năvălesc dinspre Pol și intră nestingherite până în centrul continentului.

Unele lanțuri muntoase, paralele cu țărmul de est, reduc influența Oceanului Pacific, care se resimte numai în regiunile învecinate cu oceanul.

De asemenea, lanțurile muntoase înalte din Asia Centrală barează influența Oceanului Indian. De aceea, în mijlocul continentului este o climă secetoasă, cu mari diferențe de temperatură de la iarnă la vară. Pe mari suprafețe se întind deșerturi nisipoase sau pietroase.

Ținând seama de acești factori, în Asia se întâlnesc următoarele tipuri de climă:

Clima polară, localizată în insulele arctice și pe țărmul Oceanului Arctic iar la sud de ea clima subtropicală de nord. Iernile sunt foarte lungi, grele, cu precipitații puține sub formă de zăpadă, viscolită de vânturi puternice. Media anuală a temperaturii nu depășește 0°C. Temperaturi foarte scăzute se înregistrează în insulele din Oceanul Arctic.

Clima temperată, cu patru anotimpuri, cuprinde o zonă întinsă, situată de la sud de Cercul Polar până în Centrul Asiei și de la Munții Ural până spre Oceanul Pacific. Mai răspândită este clima temperat-continentală. Înspre centrul Asiei, clima devine tot mai secetoasă, climă de deșert, în marile deșerturi.

În nord-estul Asiei, unde clima este continentală-excesivă, s-a înregistrat la Oimeakon cea mai scăzută temperatură minimă de pe continent (-71°C).

Clima subtropicală se întâlnește pe țărmul mediteranean al Asiei Mici și în unele văi adăpostite ale Asiei Centrale. Iernile sunt blânde și verile foarte călduroase și secetoase. În sudul Coreei și al Japoniei, clima este sub influența musonilor, care aduc precipitații bogate.

Clima caldă se întinde de la tropic și până la sud de Ecuator. Ea se diferențiază în:

Clima musonică, caracteristică în Peninsula India și Indochina, cu două anotimpuri: unul ploios, când musonii de vară aduc precipitații bogate de la Oceanele Indian și Pacific, iar altul secetos, când bat musonii de iarnă, cu vânturi uscate dinspre continent spre cele două oceane. În perioadele de schimbare a musonilor se produc perturbații atmosferice care aduc furtuni năpraznice și ploi torențiale ce provoacă uneori pagube imense.

Clima tropicală caldă și cu precipitații puține, caracterizează insulele din sud-vestul Asiei. În regiunile din Peninsula Arabiei se întind deșerturi chiar de la țărmul mării.

Clima ecuatorială se întâlnește în sudul Peninsulei Malacca și în unele din insulele Indoneziei. Ea este caracterizată prin căldură înăbușitoare și prin umezeală în tot timpul anului.

Apele Asiei

Relieful Asiei este brăzdat de numeroase ape curgătoare, repartizate inegal pe suprafața continentului și cu direcții diferite.

În Asia Centrală, puținele râuri existente se varsă în lacuri sau se pierd în nisip. Cele ce se alimentează din munți înving deșerturile și ajung la Lacul Aral.

Fluviile ce izvorăsc din Munții Himalaya formează la vărsare delte uriașe. În timpul ploilor musonice produc uneori mari inundații.

Din Podișul Tibec izvorăsc ape care, datorită reliefului, se despart ca un evantai. Deoarece trec prin zone musonice, pe parcurs devin fluvii uriașe, navigabile și folosite pentru irigații.

Fluviul Huang He depune în timpul inundațiilor cantități uriașe de aluviuni în Câmpia Chinei de Est. În decursul timpului el și-a schimbat deseori cursul, aducând mai daune populației. Acum furia lui este strivită, datorită unor mari lucrări de îndiguire și îndreptare a cursului, făcute de-a lungul albiei sale.

Fluviile ce curg spre nord prezintă alte particularități. Iarna îngheață, iar primăvara dezghețul are loc de la izvor spre vărsare, de aceea provoacă inundații pe zone întinse.

Fluviile din insulele Indoneziei și Filipine sunt scurte. Din cauza ploilor abundente au un debit mare tot timpul anului.

În Asia de Vest, datorită climei secetoase, se găsesc puține ape curgătoare, cele mai însemnate izvorăsc din Munții Armeniei și se unesc înainte de vărsare în Golful Persic.

Cele mai importante lacuri ale Asiei sunt de dimensiuni mari, unele adevărate rare mări interioare.

Vegetația și animalele Asiei

Vegetația și animalele Asiei

Sub influența climei, a reliefului și a solurilor, vegetația și fauna Asiei prezintă o mare varietate.

În Asia deosebim următoarele zone de vegetație și de faună:

Tundra, care cuprinde părțile nordice ale continentului, cu ierni aspre și lungi, este, în general, nefavorabilă dezvoltării vegetației. Aici găsim o vegetație măruntă și câteva specii de plante pitice, unele cu flori, care înfloresc în scurta vară polară. Vegetația nu este continuă. În tundră trăiesc vulpi polare, iepuri albi, lupul de tundră, păsări etc.

Cel mai răspândit animal este renul. Pe insulele din Oceanul Arctic trăiește ursul alb, iar în ape, foca și morsa. Vara vin aici foarte multe păsări.

Taigaua este o pădure uriașă de conifere întinsă la sud de tundră, de la Munții Ural până la Oceanul Pacific. În taiga cresc și arbori cu frunze căzătoare, ca mesteacănul, plopul tremurător și arinul.

În taiga trăiesc animale carnivore (lupul, vulpea, samurul, râsul) apoi rozătoare (veverițe) și erbivore, ca: elanul, renul de taiga ș.a. Blana animalelor este mult căutată în comerț.

Taigaua aparține în întregime Rusiei. Dacă în trecut era cutreierată numai de vânători, astăzi, în unele zone din taigaua siberiană sunt centre industriale, legate de valorificarea lemnului și a bogățiilor minerale.

La sud de taiga se întinde o fâșie de păduri de foioase, mai îngustă în vest și mai lată în est. Arborii își pierd frunzișul în timpul iernii.

Silvostepa face trecerea de la păduri la stepe.

Stepa este formată din ierburi rezistente la secetă. În ultimii ani, stepe întinse au fost transformate în ogoare ce dau recolte bogate, datorită solurilor fertile.

Animalele cele mai răspândite aici sunt rozătoarele. Se mai întâlnesc antilope, păsări, reptile etc.

Stepele uscate și deșerturile cuprind centrul Asiei și podișurile de vest. Vegetația se prezintă sub forma unor smocuri de iarbă aspră și bățoasă. Turmele de oi și cămilele cu două cocoașe sunt nevoite să cutreiere mult pentru găsirea hranei.

În deșerturi, ierburile sunt mai rare. Ele se usucă repede, din lipsa apei și a excesului de căldură din timpul verii. Din loc în loc apar tufișuri precum și arborele fără frunze, dar cu lemn foarte tare.

Acolo unde apa subterană se apropie de suprafață se ivesc oaze, în care cresc pomi fructiferi.

Cele mai răspândite animale sunt: rozătoarele, antilopele, reptilele etc.

Vegetația tropicală este foarte variată. În regiunile estice, unde bat musonii, după cantitatea de umezeală adusă de ei se găsesc: păduri dese cu arbori veșnic verzi; păduri cu arbori care își pierd frunzele în anotimpul secetos; savane; alcătuite din ierburi înalte și dese.

În vestul continentului, vegetația tropicală este mai dezvoltată pe țărmuri, în interior predominând deșerturi, ca cele din Peninsula Arabia.

Pădurile ecuatoriale din regiunile calde și umede. În sud-estul Asiei, mai ales în marile arhipelaguri cu climă caldă și umedă în tot timpul anului, cresc păduri verzi cu arbori de înălțimi diferite, pe care se încolăcesc până în vârful lor lianele. Foarte răspândite este bambusul.

Pădurile subtropicale și tropicale, cu numeroase tufișuri și liane, se numesc jungle.

În savane, ca și în pădurile tropicale, trăiesc foarte multe animale. Așa sunt: elefantul indian, ușor de domesticit, rinocerul indian cu un singur corn, astăzi foarte rar, și tapirul din familia erbivorelor mari. Dintre carnivore, cel mai puternic este tigrul. Foarte răspândite sunt maimuțele, diferite ca mărime și înfățișare.

În pădurile ecuatoriale (insulele Sumatera și Kalimantan) mai trăiesc maimuțe antropoide (urangutanul).

Păsările sunt numeroase și variate. De asemenea sunt multe reptile: șopârle, șerpi (pitonul ajunge la 10 m), cobre (șarpele cu ochelari), foarte veninoase, crocodili etc.

Vegetația și animalele munților înalți. Chiar în regiunile calde și umede, pe măsură ce altitudinea crește, vegetația munților înalți se schimbă. Pe culmile cele mai înalte pădurile fac loc tufișurilor, apoi pajiștilor alpine, după care se întinde zona zăpezilor permanente și a ghețarilor.

În aceste zone se găsesc animale mai puține decât în regiunile joase. Predomină erbivorele. În podișul Tibet trăiește iacul, un animal folosit pentru tracțiune.

Populația Asiei

Asia numără peste 4,1 miliarde locuitori. Repartiția geografică a populației este inegală. În ținuturile nordice, pe podișurile uscate și în deșerturi, unde sunt condiții grele de viață, populația este rară, uneori chiar foarte rară.

Populația este extrem de numeroasă în Câmpia Chinei de Est, pe văile fluviilor Huanghe și Chang Jiang, pe litoralul Japoniei și pe văile roditoare ale Gangelui și Indusului.

În funcție de rase, populația Asiei poate fi astfel grupată:

Rasa asiatică sau mongolă, din care fac parte mongolii, chinezii, coreenii, japonezii, popoarele din Indochina, cele din vestul Asiei Centrale și alții. Un grup apropiat lor este format din malaiezi.

Rasa euroasiatică sau europoidă, în componența căreia intră: rușii, indienii, pachistanezii, iranienii, tadjicii etc.

Rasa negro-australoidă, cu populații care se găsesc în sudul Indiei, în Insulele Filipine și Insulele Indoneziei.


Sursa: Manual Geografie VII – Editura didactică și pedagogică București 1986 – Asia / Wikipedia

%d blogeri au apreciat: