Ciuful de campie (Asio flammeus)

Ciuful de campie

Ciuful de campie (inaltime 38 cm) cuibareste rar in tara noastra, in locurile joase, descoperite, indeosebi in vegetatia din vecinatatea apelor. Coloritul corpului este cafeniu-patat. Vaneaza atat la intuneric, cat si ziua. Iarna apar si populatiile nordice.

Cartierele de iernat ale speciei cuprind tara noastra si sudul Europei, nordul si centrul Africii si Asia de sud-vest.

Este lipsita de gusa, iar penajul este moale si infoiat, pentru care fapt nu face nici cel mai mic zgomot in zbor. Gatul este scurt, capul voluminos iar ochii mari, orientati frontal si inconjurati de cate un disc de pene dispuse radiar, asa-numitul „disc facial”.

Ciocul este relativ scurt, mult curbat, ingropat la radacina in pene aspre, de forma paroasa, numite vibreze. Baza mandiulei superioare are un invelis membranos – ceroma – in care se deschid narile. Este o pasare adaptat la viata nocturna, cu simtul vederii foarte dezvoltat.

Auzul este exceptional, conductele auditive fiind foarte dezvoltate si se deschid la exterior prin niste pliuri de piele, ce se desfac ca niste adevarate pavilioane auditive.

Se hraneste cu rozatoare sau insecte, pe care le vaneaza noaptea sau in crepuscul si pe care le inghite de obicei intregi. Resturile de la hrana sunt eliminate su forma de cocoloase, ingluviile.

Cuibareste in scorburi, pesteri sau cuiburile parasite ale altor pasari. Ouale sunt albe, aproape sferice, si clocitul incepe dupa depunerea primului ou. Puii, acoperiti de regula de un puf des, au o dezvoltare nidicola.