Neoliticul mijlociu

Neoliticul mijlociu

Această perioadă este considerată ca reprezentând apogeul epocii neolitice.

În ceea ce priveşte prelucrarea pietrei se remarcă o diversitate mai mare a tipurilor de unelte, care revin la macrolitism, fiind foarte mult utilizat obsidianul. Unii specialişti consideră că schimbările din această perioadă se datorează pătrunderii în zona Mării Egee a unor populaţii ce vin din Orient.

Sunt întemeiate acum câteva dintre centre cele mai importante ca de exemplu la Tzani Magoula, Tsangli, Zerelia, iar majoritatea aşezărilor din neoliticul timpuriu îşi măresc dimensiunile.

Aşezarea de la Sesklo se întindea pe o suprafaţă de cca 7-10 ha. Este perioada în care apare un nou tip de construcţie, o clădire mai evoluată, având în partea din faţă un vestibul deschis şi două încăperi spaţioase, inegale ca dimensiuni definită drept megaron. Aşezarea de la Soufli Magoula este întărită cu un şanţ de apărare, lung şi destul de adânc.

Ceramica monocromă este decorată adesea cu benzi în relief, iar lustruirea este îngrijit realizată la vasele pictate. Stilul este cel al decorurilor pline (în scară, în meandre, în tablă de şah, în dinţi de ferăstrău, în formă de ramuri sau frunze etc) – Solid Style – trecându-se la decorul pictat cu roşu.

În Grecia Orientală domină liniarul şi geometricul, iar spre sfârşitul perioadei se răspândeşte tehnica Urfirniss, caracterizat printr-un vernil strălucitor, cu decor şi tectonică variate.

Majoritatea aşezărilor greceşti din această perioadă au sfârşit tragic, ca urmare a unor incendii devastatoare.