Plante parazite

Plante parazite

Plantele parazite îşi iau substanţele necesare existenţei lor din organismele vii, plante sau animale-gazdă. Cele mai numeroase specii de paraziţi fac parte dintre bacterii şi dintre ciuperci. Bacteriile produc boli numite bacterioze – mai răspândite la om şi la animale decât la plante. Bolile produse de ciuperci se numesc micoze şi ele sunt mai răspândite la plante.

Prezenţa paraziţilor criptogamici se face simţită pe plantele-gazdă prin câteva modificări morfologice. Astfel, unele plante-gazdă rămân pitice, fenomen cunoscut sub numele de nanism. În alte cazuri organul infectat se măreşte mult. Adesea coroanele unor copaci se ramifică mult formând aşa zisele „mături de vrăjitoare”.

La unele plante-gazdă apar uneori monstruozităţi florale: organele florale se transformă în sepale verzi, ori staminele se prefac în petale. Plantele îmbolnăvite au metabolismul modificat: o creştere a temperaturii şi o scădere a intensităţii fotosintezei.

În ţara noastră întâlnim puţini paraziţi din rândul plantelor superioare.

Îi recunoaştem uşor. Tulpina lor este roşcată, galbenă, cafenie ori violetă. Neavând clorofilă, ei nu au frunze. În locul lor au apărut nişte solzişori sau nişte zdrenţe ce le apără puţin trupul. În schimb, două organe li s-au dezvoltat peste măsură: rădăcinile şi florile.

Este şi firesc. Profitorul nu are decât două preocupări: să acapareze tot mai mult şi să se înmulţească mai mult. Rădăcinile lui nu sunt ca cele obişnuite. Străpung tulpina sau rădăcina victimei, ajung la vasele plantei şi sug cu putere seva pregătită. Florile au darul de a fabrica un număr uriaş de seminţe. Cele mai multe pier. Totuşi, de puzderia seminţelor, câteva vor avea norocul să întâlnească o rădăcină salvatoare.

Cea mai cunoscută spermatofită parazită de la noi e torţelul (Cusaita). Pare un nevinovat fir de borangic alb, roz, galben. Dar încetăm să-l judecăm ca atare când începe să se înfăşoare în jurul plantei-gazdă, sugrumând-o aproape şi sugând-o prin ventuzele, înşiruite pe partea dinăuntru firului.

Când firul a crescut, din loc în loc apar mănunchiuri de flori strânse laolaltă în mici bulgăraşi. Din cutiuţele fructelor răspândesc mii şi mii de seminţe din care vor ieşi tot atâtea firişoare care, împletite si du-se între ele, fac o reţea deasă.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris