Eroina vulcanilor noroiosi

Eroina vulcanilor noroiosi

Unul dintre cele mai stranii decoruri din peisajul ţării noastre îl oferă regiunea vulcanilor noroioşi. Străbătând-o, ai senzaţia că te găseşti pe o altă planetă sau poate pe un platou cinematografic unde s-au construit decoruri de carton pentru un film ştiinţifico-fantastic.

Imaginaţi-vă o ciudată insulă pustie de 1000/600 m, acoperită cu o crustă argiloasă gălbui-violaceu-cenuşie, de 15-25 m grosime, crăpată prin uscare în forme poligonale şi semănată cu zeci şi sute de vulcani în miniatură (2-4 m înălţime), prin craterele cărora se scurge din când în când bolborosind o masă noroioasă.

Această zonă se află între Valea Buzăului şi Valea Slănicului, la circa 27 km de Buzău. „Fierbătorile” – cum le numesc localnicii – apar în dealurile Pâclele Mari şi Pâclele Mici.

Cei mai curajoşi copăcei s-au oprit la câteva zeci de metri de liziera imensei cruste de argilă uscată.

Cea mai caracteristică supravieţuitoare a acestui pustiu sublunar este o specie halofilă, capabilă să reziste concentraţiei critice de saline a solului. Este vorba de un copăcel, de felul acelora cu care se fac garduri vii, din acest motiv numit de localnici gărdurăriţă (Nitraria schoberi). El a fost descoperit în ţara noastră, la sfârşitul veacului trecut, de botanistul D. Brândza.

Pentru a învinge nestatornicia argilelor mereu frământate de răsuflarea pământului, Nitraria se ramifică puternic, înălţându-se uneori până la 2 m de la suprafaţa pământului. Ramurile sale înţesate cu spini poartă, din loc în loc, smocuri de frunze cărnoase.

Florile cu picioruş scurt, aşezate în raceme, au 5 sepale şi 5 petale alb-verzui. Prin august-septembrie apar şi fructele, nişte drupe oval-conice, cam de 1 cm lungime, cu o singură sămânţă. Răspândită, mai ales, in două areale disjuncte, unul siberian şi altul australian, la noi Nitraria se găseşte în cea mai apuseană staţiune din lume. Iată şi motivul pentru care gărdurăriţă este înscrisă pe lista plantelor ocrotite din ţara noastră.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris