Armurile feudale ale animalelor

Armurile feudale ale animalelor

In muzeele de istorie sau în vechile castele feudale, o data cu panopliile de arme, atentia ne este atrasa de armuri, acele schelete de otel care-l aparau pe luptatorul pedestru sau calare de loviturile de spada sau de sulita, de sagetile arbaletelor, de izbiturile naprasnice ale ghioagelor si buzduganelor ghintuite.

Astfel de „armuri” intra si în arsenalul de aparare al multor specii de animale, începând chiar cu primele trepte ale scarii zoologice.

Desi fac parte dintre protozoare, deci dintre cele mai simple fiinte de pe Pamânt, foraminiferele si radiolarii au un schelet deosebit de complex. Armura foraminiferelor are forma fie a unui cilindru alungit, fie a unei mici sfere sau a unei cochilii de melc.

Numulitii (asa-numitii „banutei”), uriasi din lumea foraminiferelor, tinând seama de diametrul lor de 2-3 cm, au jucat un rol important în perioada cretacica la formarea imenselor depozite de calcar numulitic folosit ca piatra de constructie.

Spre deosebire de foraminifere, radiolarii prezinta în protoplasma unicei lor celule un fel de capsula formata din materie organica si strabatuta de un por. Aceasta capsula inconjoara endoplasma care contine nucleul si o serie de sferule de ulei menite sa scada greutatea specifica a animalului, înlesnindu-i plutirea.

Radiolarii îsi datoresc faima scheletului lor delicat, cladit din bioxid de siliciu (silice sau cuart) sau sulfat de strontiu (celestina), care întrece sub raport arhitectonic tot ceea ce fantezia dezlantuita a unui pictor sau sculptor ar concepe în cele mai trusnice viziuni.

Bogatia inepuizabila de forme – stele cu raze multiple, sfere cu grilaj de dantela, colivii fine, coifuri si alte formatiuni – i-a uimit pe cercetatorii din veacul trecut.

Un mare biolog evolutionist le-a considerat „forme maiestre ale naturii. Ele continua sa-i uimeasca pe biologii contemporani, care an de an commpleteaza „atlasul” formelor geometrice ale „armurii” acestor fiinte microscopice.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris