Europa răsăriteană descrisă de Tacit şi Ptolemeu
Europa răsăriteană descrisă de Tacit şi Ptolemeu
La începutul secolului al II-lea e.n., graniţele acelei părţi din Europa pe care o cunoşteau romanii s-au extins. Cornelius Publius Tacitus, strălucitul istoric roman, pe care, în calitatea sa de autor al „Germaniei”, îl putem considera de asemenea geograf şi etnograf, descrie nu numai pe venezi, dar şi pe fenni (fini), adică acele triburi despre care se ştie precis că trăiau în acea vreme la răsărit de Vistula.
În relatările sale despre fini se întâlnesc unele exagerări, datorite probabil faptului că romanii aflau de la alţii ştiri despre popoarele din Europa răsăriteană, dar nu există în nici un caz elemente fantastice. Este vorba de o lume reală, iar nu de una de basm: „…ei se hrănesc cu iarbă, se îmbracă cu piei şi dorm pe pământul gol.
Toată nădejdea şi-o pun în săgeţi, ale căror vârfuri, neavând fier, le fac din os. Vânătoarea îi hrăneşte, atât pe bărbaţi, cât şi pe femei, căci acestea din urmă însoţesc peste tot pe bărbaţi… Copiii nu au alt adăpost care să-i apere de fiarele sălbatice şi de ploi decât colibele făcute din ramuri împletite…”
Sălbăticia lor i se părea lui Tacit neobişnuită, iar mizeria lor respingătoare; dar în acelaşi timp el le idealizează traiul. „Ei socotesc această viaţă mai fericită decât dacă ar munci pe câmp sau acasă, făcând din soarta lor şi a altora un joc al speranţei şi al spaimei. Nefiindu-le teamă, nici de oameni, nici de zei, ei au realizat lucrul cel mai greu din viaţă, şi anume: nu simt nevoia măcar să dorească ceva”.
La Tacit nu găsim încă numele râurilor aşezate la răsărit de Vistula şi, în general, el nu are o noţiune precisă despre Europa răsăriteană. Aceasta apare pentru prima dată la un contemporan mai tânăr al lui Tacit, celebrul astronom, geograf şi cartograf din epoca romană Claudius Ptolemeu, grec din Alexandria (secolul al II-lea e. n.).
Probabil că negustorii din regiunile estice ale imperiului roman, care făceau comerţ cu popoarele din Europa răsăriteană, au adus ştiri confuze despre râurile care se varsă în golful Veneţilor din Oceanul Sarmatic (Marea Baltică), la răsărit de Vistula, şi despre marele fluviu Rha (Volga) care se varsă în Marea Hyrcanum (Caspică).
Ptolemeu (ca şi Mela) numeşte Europa răsăriteană Sarmaţia; aceasta este împărţită în două de râul Tanais (Don): Sarmaţia europeană şi asiatică: graniţa răsăriteană a acesteia din urmă o constituie fluviul Rha. Ptolemeu cunoştea destul de bine râul Tanais, de la izvoare până la vărsare.
El ştia că acesta îşi schimbă cursul de la sud-est spre sud-vest şi iţea o ipoteză destul de exactă şi despre direcţia în care curge fluviul Rha: pe cursul superior — spre est, iar pe cursul mijlociu — spre sud-vest, apropiindu-se mult de Tanais; pe cursul inferior — spre sud-sud-est. Probabil că Ptolemeu a auzit şi de Kama: acolo unde fluviul Rha coteşte spre sud-vest în el se varsă dinspre stânga o altă apă pe care Ptolemeu o denumeşte tot Rha.
Apariţia Volgăi (Rha) pe harta geografică a lumii antice şi indicarea mai precisă a contururilor Donului (Tanais) arată că în secolul al II-lea e.n. aceste două fluvii au devenit artere comerciale importante. În orice caz, cursurile lor inferioare, situate aproape unul de altul, erau încă de pe atunci porţiuni ale unei importante căi comerciale care lega ţările din regiunea mării Caspice de cele din regiunea Mării Negre.
Ptolemeu cunoaşte mult mai puţin relieful Sarmaţiei europene şi mai ales al celei asiatice. Dacă în unele dintre lanţurile muntoase pe care le indică se pot recunoaşte Carpaţii, celelalte masive muntoase nu corespund, ca dimensiuni sau direcţie, nici unui şir de munţi reali.
Acest lucru se referă îndeosebi la „munţii Hiperboreici” care, după Ptolemeu, se întind de la vest spre est, la nord de ambele izvoare ale Volgăi (Rha), în apropiere de cercul polar. Dincolo de Volga, Ptolemeu indică două râuri care se varsă în marea Caspică dinspre nord şi care, cu foarte multă aproximaţie, ar putea fi considerate drept Iaik (Ural) şi Emba.
Sursa: Istoria Descoperirilor Geografice, I.P Maghidovici
