Scurtă istorie a Afganistanului

Scurtă istorie a Afganistanului

Afganistan – stat în Asia Centrală. S-au găsit schelete ale Omului de Neaderthal, dar abia din Neolitic urmele de locuire sunt semnificative.

În mileniul 3 î.H. se făcea comerţ cu Mesopotamia şi Egiptul. Primele centre urbane au fost la Mundigak, Deh Murasi, Ghundai. Milenii la rând acest teritoriu a funcţionat ca o poartă de migrare dinspe centrul Asiei spre India. Acesta a fost şi teritoriul de locuire iniţial al triburilor ariene (care au început migraţia cam în 2000 î.H.), drept care numele vechi al Afganistanului a fost Ariana.

Un alt nume vechi folosit mai ales de arabi a fost Khorasan. Teritoriul a fost încorporat Imperiului Persan de către Cyrus cel Mare în secolul al VI-lea î.H. (perşii o numeau Bactria şi arabii Balkh), iar vechea religie mithraică (Mithra era zeul Soarelui, în sens larg al focului) a început să funcţioneze alături de zoroastrism.

Trei veacuri mai târziu, Alexandru Macedon a cucerit zona şi a edificat Alexandropolis (azi Kandahar). După moartea lui teritoriul a fost cucerit de Seleucizi, dinastie purceasă dintr-un general al lui Alexandru Macedon, al cărei centru de putere era Babilonul.

În 250 î.H. guvernatorul grec al Bactriei a declarat teritoriul independent de Seleucizi, a făcut o „confederaţie” după modelul cetăţilor greceşti, dar formată din triburile din zonă, arieni şi kusiţi, edificând Regatul Kush, tampon între China, India şi aspiraţiile Imperiului Roman.

Acest regat a redeschis drumul mătăsii, pe rute se pare străvechi, folosite de numeroasele migraţii neolitice ale triburilor asiatice. Imperiul Persan şi-a anexat o parte din regatul Kush în secolul al III-lea d.H., iar mogulii din Mongolia o altă parte. Perşii au fost cuceriţi de diverse dinastii arabe, musulmane, în secolul al IX-lea.

Afganii se consideră până astăzi, ca şi iranienii, altceva decât islamici şi socotesc istoria ţării lor ca pe una a luptei antimusulmane. Agatârşii au migrat dinspre Bactria în zona geto-dacică, iar numele Balkh a dat toponime (Balcani, Balcic, Balc) şi nume proprii (Balc, Balica, Bălcescu). Trecutul zonei este izvor de conflicte permanente până în prezent.

Sursa: Ecaterina Ţarălungă, Istoria civilizaţiilor