Scurtă istorie a Americilor

Scurtă istorie a Americilor

Primele populaţii ale Americii de Nord, Centrale, de Sud şi zonei Caraibelor datează de la ultima glaciaţiune (50.000-14.000 î.H.) şi sunt formate prin migraţie din Siberia şi din Oceania. Aceşti migratori sunt strămoşii nativilor amerindieni din Americi.

Cei pătrunşi din Asia, în general vânători nomazi, au intrat pe puntea intercontinentală dintre Asia şi Americi înainte de a se fi creat strâmtoarea Behring şi au lăsat în America de Nord Cultura Clovis (20.000-13.000 î.H.). Pe la 10.000 î.H. triburile migratoare au atins Capul Horn, colonizând astfel ambele Americi şi fiind, în general, culturi ale înălţimilor muntoase.

Au fost identificate numeroase culturi arheologice. Ideea de civilizaţie, care înfloreşte odată cu aşezarea stabilă într-un teritoriu a unor grupuri de oameni, este înregistrată din Paleolitic, în munţii Anzi, în America Centrală (aztecii şi mayaşii) şi de Sud (incaşii). Aceste civilizaţii au rezistat până în veacul al XV-lea, la venirea europenilor (Cristofor Columb, 1492 d.H.).

În fapt, vikingii atinseseră cu mult înainte (sec. al X-lea î.H.) coastele Americii de Nord, dar acest lucru n-a avut impact în registrul modificării profunde a standardelor de civilizaţie ale localnicilor. După limbile vorbite astăzi în Americi, identităţile culturale sunt foarte diversificate: engleză, spaniolă, portugheză, franceză, limbi africane, ale unor triburi din Oceania.