Mlaștinile

Mlaștinile se formează pe terenuri netede, indiferent de înălțimea lor. Se nasc în luncile râurilor ori pe platouri ale dealurilor și munților, în zone cu ploi bogate și cu sol greu permeabil.

Cu timpul, mlaștinile devin niște smărcuri în care cresc plante iubitoare de umezeală ca papura, rogozul și altele.

Unele mlaștini sunt foste lacuri, care împotmolindu-se mereu au devenit mai întâi bălți și apoi mlaștini.

Dintre toate apele stătătoare, mlaștinile ocupă întinderea cea mai mare pe glob. Suprafața lor este egală cu o treime din aceea a Europei. În România cele mai multe se găsesc în părțile joase din Câmpia de Vest, în lunca și Delta Dunării; ele poartă și numele popular de ”rovine”.

Asanarea (sau desecarea) mlaștinilor se face cu ajutorul unor canale artificiale, care permit scurgerea apei, coborârea pânzei freatice și uscarea terenului.