Atributul substantival. La ce întrebări răspunde atributul substantival?

Atributul substantival

Atributul substantival este atributul exprimat printr-un substantiv.

La ce întrebări răspunde atributul substantival?

Atributul substantival răspunde la întrebările al (a, ai, ale) cui?, cui?, care?, ce fel de?.

De la douăzeci în sus, numeralul cardinal se comportă ca un substantiv și de aceea se leagă prin prepoziția de de substantivul pe care-l însoțește; substantivul devine astfel atribut al numeralului. De exemplu, în propoziția Treizeci și doi de elevi au promovat clasa, numeralul treizeci și doi este subiect, iar substantivul în acuzativ cu prepoziție de elevi – atribut substantival.

Exemplu:
La ridicarea cortinei, Maria și Ioana învârtesc două bețe în ligheanul cu apă, stârnind vuiet de valuri. Alexandra rotește o pârâitoare cu aripi de lemn și de tablă.

Identificarea atributelor substantivale:

• La ridicarea cortinei (a cui? – a cortinei)
• Maria și Ioana învârtesc două bețe în ligheanul cu apă (ce fel de lighean? – cu apă)
• stârnind vuiet de valuri (ce fel de vuiete? – de valuri)
• Alexandra rotește o pârâitoare cu aripi de lemn și de tablă (ce fel de pârâitoare? – cu aripi de lemn/ de tablă)
                                                                              (Fănuș Neagu, Echipa de zgomote)

Atributele cortinei, cu apă, de valuri, cu aripi, de lemn, de tablă, determină substantivele: ridicarea, ligheanul, vuiet, pârâitoare, aripi.

Din exemplele de mai sus se disting două feluri de atribute substantivale:

a. exprimate prin substantiv în cazul genitiv: cortinei;
b. exprimate prin substantive în cazul acuzativ cu prepoziție: cu apă, de valuri, cu aripi, de lemn, de tablă.

a. Atributul substantival exprimat prin substantiv în genitiv poate avea sau nu înaintea lui:

– articolul posesiv al, a, ai, ale;

Cărările șerpuitoare ale munților îi cheamă pe copii.

– articolul hotărât lui:

Îmi plac compunerile lui Marin.

Dar:

Îmi plac compunerile Mariei.

– articolul posesiv și articolul hotărât lui:

Turcii se trezesc izbiți de oastea învăpăiată a lui Mihai.
                                                                (Alexandru Vlahuță, Giurgiu. Călugăreni)

Atributul substantival exprimat prin substantiv în genitiv stă, de cele mai multe ori, după substantivul determinat:

– imediat după substantiv:

Scrierile lui Ion Creangă ne încântă copilăria.

– despărțirea prin alte cuvinte de substantivul determinat:

Scrierile pline de farmec ale lui Ion Creangă ne încântă copilăria.

Uneori, mai ales în poezii, atributul substantival exprimat prin substantiv în genitiv stă înaintea substantivului determinat:

Blând îngânat de-al valurilor glass.

Substantivul în genitiv cu funcția de atribut poate fi determinat de alte atribute:

Glasurile copiilor din Borzești s-amestecau cu glasurile păsărilor.
                                                                    (Eusebiu Camilar, Stejarul lui Borzești)

Articolul posesiv care stă înaintea atributului substantival exprimat prin substantiv în genitiv se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină atributul:

Am privit mișcările armonioase ale gimnaștilor.
                        f.pl.                            f.pl.

Deci, articolul posesiv se acordă totdeauna cu substantivul pe care îl determină atributul, nu cu substantivul în cazul genitiv.

I-am întâlnit pe jucătorii de fotbal ai școlii venind de la meci.

Am urmărit toate emisiunile pentru copii ale programului I.

b. Atributul substantival exprimat prin substantiv în cazul acuzativ cu prepoziția stă, de obicei, după substantivul determinat:

Abia era o căruță de otavă.

Când un substantiv este determinat de două sau mai multe atribute exprimate prin substantive în cazul acuzativ, este bine să se pună prepoziția înaintea fiecărui substantiv în acuzativ:

Pe câmpia întinsă a Bărăganului, se văd lanuri de grâu, de orz, de ovăz, de secară.

Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română – Atributul substantival